miercuri, 26 iunie 2013

un om, un principiu...


uneori, ma aprind pentru diverse cauze, pe care unii din jurul meu le gasesc inutile, copilaresti...
uneori le dau dreptate.
uneori ei chiar au dreptate.
mi se pare cateodata ca trebuie sa aperi un principiu si mi se explica : nu este un principiu...
mi se intampla sa cred ca trebuie facut ceva intr-un sens; si multi de langa mine au iesit de mult de pe sensul ala...
 a fost nedreptatit un om de langa mine si eu am ripostat in felul meu...dupa puterile mele.
m-am indoit de felul si de puterile mele.
apoi am vorbit cu omul de langa mine, pentru care nu ma ridicasem de fapt ( el reprezenta doar un principiu); si am descoperit ca e un om atat de frumos!
mi-am dorit sa fiu putin ca el...
mi-am dorit sa ma fi ridicat pentru el, nu pentru un principiu...

2 comentarii:

  1. Rodica, ma intreb daca ceea ce spui este adevarat. Sigur ca este! Altfel de ce ai face parada de cuvinte? Numai de dragul de a amagi cititorul? Nu cred ca as fi comentat pe acesta tema, daca candva nu te-as fi intilnit pe pagina mea din Facebook, dupa care ai disparut. M-ai dezamagit atunci observind ca nu aveai timp sa intelegi ca ceea ce scriam si eu era tot despre un om, un principiu.Acum te inteleg. Nu-ti place sa ai competitie:).

    RăspundețiȘtergere
  2. competitia care poarta numele de "unknown", nu exista.
    ps: "daca candva..." e cacofonie.

    RăspundețiȘtergere