joi, 20 iunie 2013

oh, but we need some education...


am prieteni/colegi/oameni pe care ii admir unguri; am prieteni/colegi/oameni pe care ii admir gay; am prieteni/oameni pe care ii admir romi.
 nu incetez sa fiu uimita cum noi mai avem inca discutii despre discriminarea gay-lor, sau a romilor. discutii care s-au purtat in alte tari acum zeci de ani.
nu incetez sa ma mir cat de usor preluam limbajul, sarbatorile altora, dar nici prin cap nu ne trece sa ne lipim de mentalitati mai sanatoase.
nu incetez sa fiu uimita cum poti sa publici un articol, chiar sub forma de pamflet,  care sa jigneasca o etnie, sa instige eventual la violenta si sa nu se intample nimic.
nu inteleg cum e inca posibil sa faci tot felul de declaratii rasiste, homofobe in fata televiziunilor si sa nu se intample nimic.
dar pentru ca astea sunt inca posibile, inteleg de ce e posibil, ca in Romania, sa existe inca o mentalitate misogina foarte puternica; inteleg de ce femeile la 40 de ani sunt batrane, de ce femeile peste 55 kg sunt grase si jignite pentru asta, de ce barbati sau femei gay continua sa se casatoreasca impotriva firii lor, de ce copii care nu au ultimul tip de telefon sunt umiliti de colegi; de ce sunt injurati profesorii...etc
si-atunci, e posibil si sa ne omoram pentru ca ne inchinam diferit, sa ne uram pentru ca vorbim limbi diferite, sa ne concediem pentru ca votam diferit, sa ne detestam doar pentru ca suntem platiti diferit....
educatia de care avem nevoie ar trebui facuta nu doar de cateva asociatii culturale, de societati civile etc.
ar trebui condusa de stat.
mi se pare insa, ca indiferent de numele si culoarea lui, statul nu a fost preocupat de educatia natiunii pe care o conduce...cel mai probabil nu au stiut nici unul termenul de natiune, sau l-au folosit fara a fi o secunda patrunsi de insemnatatea lui.
a da o lege "privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare" nu e de-ajuns.
mi se pare ca in sensul asta...nu ne-am miscat deloc...poate cativa...dar exista altii, mai multi, care s-au intors in timp...
o, Doamne, ce cale lunga!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu