cand am inceput sa scriu blogul, unii au crezut ca vor fi si povesti despre ce e "in spatele" meseriei de actor.
in schimb, eu am facut pe desteapta, am emis opinii si mai stiu eu ce.
ei, a venit momentul pentru o mostra:
intri intr-un proiect independent; cel care il initiaza, "te pretuieste", "tine la tine" etc.
se gasesc greu partenerii; la fel timpul de repetitii.
te surprinde de cateva ori, neplacut, initiatorul/ conducatorul proiectului.
hai cu toleranta! e un om bun, e la inceput, e greu ce are de facut etc.
apelezi la rabdare, la tact, iti spui ca ai nevoie de bani etc.
apare la un moment dat o adiere de energie neplacuta, dar pentru ca uneori esti paranoic, (toti suntem!), iti spui ca e doar in mintea ta.
dar ai si instinct bun uneori (toti avem!) si al naibii de ascutit si nu ar mai trebui sa il confunzi cu paranoia, fir-ar!!!
si...bineinteles, cand te astepti mai putin, vine!
da, e ca un pumn in stomac!
"ma scoti din proiect?"
"nu stiu, imi pare rau, ma sfatuiesc cu tine.."
"sa ma scoti din proiect?"
"nu stiu ce sa fac....." etc.
pe scurt, da, te scoate din proiect...da, tu ai fost de la inceput, dar vezi tu....ala a plans, ala a venit mai des.....etc.
nici o logica. unul nu a mai jucat de 15 ani, unul niciodata.
"cred ca e o alegere proasta." arunci tu cu ultima frantura de paranoia; lasi textul pe masa si pleci.
urmeaza telefoane, mail uri menite sa iti explice cum nu ai inteles bine, care nu fac decat sa te jigneasca si mai tare...
urmeaza zilele in care te perpelesti:
nu te asteptai ca ala sa-ti faca aia, timpul consumat, energia, nevoia de bani, ciuda...etc.
o sa vina si usurarea.
gata, ai iesit!
a, si da, scrii un post pe blog! asa e sigur ca nu te intorci, oricate sms uri iti mai trimite administratorul cu restantele la intretinere!
ps: tocmai am terminat un proiect independent foarte tare, cu oameni exceptionali; lucrez la altul; sper la altele.
ps: sper sa nu ma sune colegii actori pentru detalii :).
luni, 23 septembrie 2013
sâmbătă, 21 septembrie 2013
"cand urci, nu uita sa dai "buna ziua", pentru ca la coborare vei intalni aceeasi oameni."
m-am tot intrebat ce se petrece cu omul care e intr-o functie de conducere si...se schimba.
se inseala ceilalti sau chiar se petrece ceva cu el?
parcursul e lent sau brusc?
e diferit parcursul interior de cel pe care il percep ceilalti?
inteleg ca apar situatii noi, ca sunt alte responsabilitati, dar de ce se schimba prioritatile?
prioritatile tale, ca om, ar trebui sa se schimbe?
nu mai crezi, doresti aceleasi lucruri?
poate ai alte asteptari, dar nu cred ce esti alt om.
sa nu vorbim de o pozitie inalta, care te obliga la cine stie ce...nu, despre una mai....posibila.
o functie e doar o conjunctura favorabila.
ma gandesc la o vorba mai veche, care spune cam asa:
"cand urci, nu uita sa dai "buna ziua", pentru ca la coborare vei intalni aceeasi oameni."
vad oameni in situatii/ pozitii favorabile care cred ca asa e firesc sa fie, si care uita ca nu sunt dintotdeauna acolo si poate nu vor fi pt totdeauna.
care n-au idee cat de singuri au ramas intre timp.
care au senzatia ca se vor baza pe x sau y.
la coborare vor descoperi ca y e o jigodie care nu va ridica un deget, iar x a plecat de mult.
ps: da, eu sunt un x; si vreau sa cred ca am plecat.
se inseala ceilalti sau chiar se petrece ceva cu el?
parcursul e lent sau brusc?
e diferit parcursul interior de cel pe care il percep ceilalti?
inteleg ca apar situatii noi, ca sunt alte responsabilitati, dar de ce se schimba prioritatile?
prioritatile tale, ca om, ar trebui sa se schimbe?
nu mai crezi, doresti aceleasi lucruri?
poate ai alte asteptari, dar nu cred ce esti alt om.
sa nu vorbim de o pozitie inalta, care te obliga la cine stie ce...nu, despre una mai....posibila.
o functie e doar o conjunctura favorabila.
ma gandesc la o vorba mai veche, care spune cam asa:
"cand urci, nu uita sa dai "buna ziua", pentru ca la coborare vei intalni aceeasi oameni."
vad oameni in situatii/ pozitii favorabile care cred ca asa e firesc sa fie, si care uita ca nu sunt dintotdeauna acolo si poate nu vor fi pt totdeauna.
care n-au idee cat de singuri au ramas intre timp.
care au senzatia ca se vor baza pe x sau y.
la coborare vor descoperi ca y e o jigodie care nu va ridica un deget, iar x a plecat de mult.
ps: da, eu sunt un x; si vreau sa cred ca am plecat.
vineri, 20 septembrie 2013
# rosia montana
am citit cateva articole pro si contra.
am vazut pe facebook sau auzit la prieteni ce au spus unii si altii la tv.
unii dintre cei care vorbesc urat la adresa demonstrantilor imi erau simpatici; unii inca imi sunt; incerc sa fac abstractie de ceea ce spun acum si sa nu ma gandesc la ei; poate ei chiar cred ca oamenii din piata sunt derutati, confuzi etc.
am prieteni care sunt de mult implicati in miscarea "salvati Rosia Montana"; asa cum pot ei: piese de teatru, clipuri etc.
stiu oameni destepti si pe care ii respect, care se abtin. nu ma deranjeaza. poate le ia mai mult timp. poate nu sunt convinsi ca e rau. pentru cum isi manifesta retinerea, pozitia, ii respect.
am incercat sa imi fac o parere a mea; nu am vazut/citit tot, dar indeajuns cat sa cred in ceea ce strig in strada.
sunt sigura ca nu ma manipuleaza nimeni.
am serviciu.
nu-mi place dl basescu; nici domnul ponta; nu mi-a placut niciodata dl iliescu; nu-mi mai place de mult dl crin antonescu.
am vazut pe net putin dintr-o emisiune a dlui gadea si mi-a fost jena pentru el si mi-a fost jena sa vad mai mult.
mi se pare ca e evident cand cineva pretinde ca e obiectiv, fara sa fie.
vad cum pentru politicieni toata aceasta "intamplare" e doar un alt argument pe care il folosesc unul impotriva altuia.
nu vad nici un om politic cu o pozitie clara si argumentata; totul e fofileala si aratat cu degetul.
vad oameni din aceleasi zone care se incontreaza in articole sau in status-uri pe facebook.
cred ca exista o sansa ca oamenii sa schimbe ceva sau macar sa inteleaga ca au drepturi si putere.
imi doresc mult ca miscarea asta sa ramana a oamenilor care au demonstrat langa mine.
joi, 19 septembrie 2013
si eu la fel !!!
ma uit la persoana din fata cu placere si entuziasm.
mi se pare ca are tot ce-i trebuie...plus noroc.
imi amintesc apoi ca nimeni nu e atat de fericit/perfect/bun etc decat dinafara, dar alung imediat gandul pentru ca nu are nici un sens sa fii carcotas.
gandim la fel, avem cam aceleasi opinii si bineinteles, asta ma face si mai incantata pentru ca,nu-i asa, e atat de bine sa gandesti la fel cu cineva pe care il admiri!
cresc brusc in ochii mei insami; probabil si in cei ai interlocutorului...ca atunci cand citesti biografia unei personalitati care iti place si iti gasesti multe puncte comune si asta te face sa fii al naibii de optimist si sa nu iti pierzi speranta.
increderea se aseaza (asaza, ma rog, dar nu-mi place cum suna) intre noi, in mine, iar eu ma lafai in ea infantila si cam exaltata.
...si suna telefonul, persoana raspunde, pentru ca are incredere in mine, eu incerc sa nu aud conversatia, pentru ca are incredere in mine...
si nu aud.
o vreme.
apoi aud atat: "inteleg foarte bine, si sunt de acord ca imi trebuie parteneri buni, dar nu atat de buni incat sa am emotii ca ma fac sa arat rau, nu-i asa? haha!"
si pe bune, mi s-au infundat urechile; mi s-a ridicat tensiunea, cred.
cine ma cunoaste, stie ca nu e greu...:)
stiu o gramada de povesti care seamana, dar am crezut ca sunt bancuri, exagerari venite din frustrare etc.
inteleg ca daca esti obsedat de imagine esti atent langa cine te asezi, inteleg chiar ca poate fi o tactica foarte buna de a te pune in valoare...dar...
cred cu tarie in ideea ca vreau sa fiu langa oameni buni, mai buni.
si-mi vine sa rad de fapt de mine, cand imi dau seama ca imi luam portia de incredere in mine de la o persoana care are mult, mult mai putina decat am eu.
ma intristez...si apoi ma bucur.
hai ca e bine! stau bine!
mi se pare ca are tot ce-i trebuie...plus noroc.
imi amintesc apoi ca nimeni nu e atat de fericit/perfect/bun etc decat dinafara, dar alung imediat gandul pentru ca nu are nici un sens sa fii carcotas.
gandim la fel, avem cam aceleasi opinii si bineinteles, asta ma face si mai incantata pentru ca,nu-i asa, e atat de bine sa gandesti la fel cu cineva pe care il admiri!
cresc brusc in ochii mei insami; probabil si in cei ai interlocutorului...ca atunci cand citesti biografia unei personalitati care iti place si iti gasesti multe puncte comune si asta te face sa fii al naibii de optimist si sa nu iti pierzi speranta.
increderea se aseaza (asaza, ma rog, dar nu-mi place cum suna) intre noi, in mine, iar eu ma lafai in ea infantila si cam exaltata.
...si suna telefonul, persoana raspunde, pentru ca are incredere in mine, eu incerc sa nu aud conversatia, pentru ca are incredere in mine...
si nu aud.
o vreme.
apoi aud atat: "inteleg foarte bine, si sunt de acord ca imi trebuie parteneri buni, dar nu atat de buni incat sa am emotii ca ma fac sa arat rau, nu-i asa? haha!"
si pe bune, mi s-au infundat urechile; mi s-a ridicat tensiunea, cred.
cine ma cunoaste, stie ca nu e greu...:)
stiu o gramada de povesti care seamana, dar am crezut ca sunt bancuri, exagerari venite din frustrare etc.
inteleg ca daca esti obsedat de imagine esti atent langa cine te asezi, inteleg chiar ca poate fi o tactica foarte buna de a te pune in valoare...dar...
cred cu tarie in ideea ca vreau sa fiu langa oameni buni, mai buni.
si-mi vine sa rad de fapt de mine, cand imi dau seama ca imi luam portia de incredere in mine de la o persoana care are mult, mult mai putina decat am eu.
ma intristez...si apoi ma bucur.
hai ca e bine! stau bine!
marți, 17 septembrie 2013
opinii...
nu cred intr-o lume in care toti suntem de acord unii cu altii; nu as vrea sa traiesc intr-o astfel de lume.
imi plac discutiile contradictorii; le prefer pe cele care au umor si argumente - de oricare ar fi ele.
sunt capabila sa accept un punct de vedere diferit; uneori pot incerca sa-l schimb, alteori nu.
daca subiectul nu e important pentru prietenia/ viata noastra, incerc sa evit subiectul; e posibil; pur si simplu avem alta parere.
cand punctul opus de vedere e la cineva la care tin, sau care stiu ca ar putea intelege, incerc sa il conving; cand nu reusesc, recunosc, uneori ma simt blocata; realizez ca sunt pe un drum infundat.
si atunci, se poate intampla sa poti, sau sa nu mai poti merge mai departe cu acel om.
poti sa alegi asta sau se va intampla pur si simplu.
sigur lucrurile stau altfel cand opinia diferita e a celui care conduce teatrul in care lucrezi, spectacolul pe care il repeti, tara in care traiesti.
dar si atunci poti sa alegi sa ramai, sau sa pleci.
cred in liberul arbitru.
cred in dreptul fiecaruia la parere si la libertatea exprimarii ei si mi se pare josnic cand oamenii ataca si urasc alti oameni doar pentru ca nu gandesc ca ei.
asta nu a impins niciodata lumea inainte.
opiniiile diferite, da.
nu spun ca trebuie sa le cautam cu orice pret, ci sa acceptam ca putem, si e bine sa traim cu ele; printre ele.
imi plac discutiile contradictorii; le prefer pe cele care au umor si argumente - de oricare ar fi ele.
sunt capabila sa accept un punct de vedere diferit; uneori pot incerca sa-l schimb, alteori nu.
daca subiectul nu e important pentru prietenia/ viata noastra, incerc sa evit subiectul; e posibil; pur si simplu avem alta parere.
cand punctul opus de vedere e la cineva la care tin, sau care stiu ca ar putea intelege, incerc sa il conving; cand nu reusesc, recunosc, uneori ma simt blocata; realizez ca sunt pe un drum infundat.
si atunci, se poate intampla sa poti, sau sa nu mai poti merge mai departe cu acel om.
poti sa alegi asta sau se va intampla pur si simplu.
sigur lucrurile stau altfel cand opinia diferita e a celui care conduce teatrul in care lucrezi, spectacolul pe care il repeti, tara in care traiesti.
dar si atunci poti sa alegi sa ramai, sau sa pleci.
cred in liberul arbitru.
cred in dreptul fiecaruia la parere si la libertatea exprimarii ei si mi se pare josnic cand oamenii ataca si urasc alti oameni doar pentru ca nu gandesc ca ei.
asta nu a impins niciodata lumea inainte.
opiniiile diferite, da.
nu spun ca trebuie sa le cautam cu orice pret, ci sa acceptam ca putem, si e bine sa traim cu ele; printre ele.
duminică, 1 septembrie 2013
Sarajevo
am fost pentru prima oara in Sarajevo.
mi se povestise despre "energia buna" a locului si am crezut ca e ceva ce spunem in functie de ceea ce ni se intampla intr-un loc.
ei bine, mi s-a parut ca Sarajevo are o energie incredibila!
poate pentru ca ridici ochii si poti vedea cladiri care poarta urme de gloante, iar jos sunt oameni tineri si vii.
ridici ochii si poti vedea turla unei biserici ortodocse, a uneia catolice, minaretul unei moschei sau turnul unei sinagogi (in acelasi cartier), iar jos sunt oameni diferiti si la fel.
oameni care se roaga unii langa altii, fiecare in felul sau.
jos sunt mirosuri diferite: de cafea, de narghilea, de arome diverse care impreuna se ridica si sunt mirosul unui oras cat o lume!
am fost in timpul festivalului international de film de la Sarajevo, e drept, dar sunt sigura ca emanatia va fi la fel si in timpul festivalului de balet (ei bine, da!) care ii urma!
sunt sigura ca oamenii aceia au inteles mai de curand ca au ceva de sarbatorit!
ca au de trait...
mi se povestise despre "energia buna" a locului si am crezut ca e ceva ce spunem in functie de ceea ce ni se intampla intr-un loc.
ei bine, mi s-a parut ca Sarajevo are o energie incredibila!
poate pentru ca ridici ochii si poti vedea cladiri care poarta urme de gloante, iar jos sunt oameni tineri si vii.
ridici ochii si poti vedea turla unei biserici ortodocse, a uneia catolice, minaretul unei moschei sau turnul unei sinagogi (in acelasi cartier), iar jos sunt oameni diferiti si la fel.
oameni care se roaga unii langa altii, fiecare in felul sau.
jos sunt mirosuri diferite: de cafea, de narghilea, de arome diverse care impreuna se ridica si sunt mirosul unui oras cat o lume!
am fost in timpul festivalului international de film de la Sarajevo, e drept, dar sunt sigura ca emanatia va fi la fel si in timpul festivalului de balet (ei bine, da!) care ii urma!
sunt sigura ca oamenii aceia au inteles mai de curand ca au ceva de sarbatorit!
ca au de trait...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)