marți, 26 noiembrie 2013

intre reactii simple si bucurii tehnice

una din primele mele amintiri legate de lumea filmelor e asta : am vazut un film cu Florin Piersic in care "murea"; mi-a povestit mama mai tarziu si cred chiar ca imi amintesc si eu ca am spus :" pacat ca a murit. era un actor atat de bun!"
minunat mix intre fantezie si realitate.
ceva din asta a ramas in mine.
si cand imi dau seama ca imi place sa ma uit la lucruri despre care stiu cum sunt facute si de care ma las totusi "prinsa", imi spun ca de fapt, dincolo de orice explicatie as putea gasi, s-ar putea sa fiu un copil intarziat.
sau un actor caruia meseria/experienta nu i-a sters total inocenta/empatia.
sper sa nu se intample vreodata.
 :)


luni, 25 noiembrie 2013

inconsecvent pe facebook

mi-a facut cineva observatia ca like- urile pe care "le dau" eu pe facebook sunt atat de "random" !
lucrul nu i se parea prea in regula; de fapt, nu i se parea in regula deloc.
"asta spune ceva despre tine".
desigur. totul spune ceva despre noi, nu?
si mai ales...oricine poate spune ceva/orice despre noi.
"ce spune?"
stiam ce gandea, dar voiam sa aud cu glas tare.
ca sunt nehotarata, ca nu am consecventa nici in gusturi, nici in pareri, in nici un caz in participare, nici in...etc.
avea dreptate.
diferenta dintre noi e ca mie nu mi se pare deloc un lucru rau; sau grav.
ce poate fi mai inconsecvent decat sa dai like unei poze cu o tinuta din "Vogue" si apoi sa share-uiesti o cauza care te situeaza evident printre intelectualii preocupati ai zilei?
sa dai like unui banc si apoi unei fotografii care sta atarnata la MoMA?
sa pui ca status o fraza inteligenta si apoi sa te hlizesti in comment uri?
ce poate fi mai inconsecvent?
avea dreptate.
mi-a explicat calm si cald.
da, sunt inconsecventa, imi plac emoticoanele, sunt superficila, sunt neatenta....
...si vie!
:)


joi, 21 noiembrie 2013

rani genetice

am realizat azi, ca uneori, comportamentul nostru poate sa depaseasca limita educatiei, oricat de stabila, solida ar fi aceasta.
am aflat ca un copil poate fi furios pentru ca mama lui e trista; poate fi agresiv, rautacios chiar cu persoanele pe care le iubeste, doar pentru ca mama lui a fost/e ranita.
un copil poate fi inchis in el, retras, timid, doar pentru ca tatal lui e umilit la serviciu, sa spunem.
cei mai multi dintre parinti fac eforturi ca cei mici sa nu simta; si totusi, cumva, cu cat e dragostea mai mare intre parinti si copii, cu atat ei simt si reactioneaza.
mi s-a parut exagerat initial, dar daca stai sa te gandesti putin, are sens.
copiii astia cresc si apoi ne judecam intre noi pentru comportamentul egoist sau furios, sau....si nu avem timp sa ne amintim ca in fiecare adult e un copil care sufera poate, pentru rana parintelui sau.
in sensul asta, poate, copii "platesc greselile parintilor".
in mine traieste rana mamei mele.
trebuie sa fac  ceva ca asta sa nu devina rana fiicei mele.
oricat de cretin ar suna, trebuie sa incercam sa fim bine pentru copii nostri.
trebuie sa incerc sa vindec in mine rana mamei mele/tatalui meu, ca ea sa nu devina rana pe care o va avea de vindecat in el insusi copilul meu.
si daca incerc sa fac asta, cu siguranta imi va veni mai greu sa il judec cu usurinta pe cel de langa mine; si poate, cu timpul, chiar pe mine insami.


miercuri, 20 noiembrie 2013

altfel?

noi  facem lucrurile "altfel".
altfel fata de cine? fata de cei care le fac mai bine, sau fata de cei care le fac mai rau?
aroganta afirmatiei asteia nu-mi zgaraie timpanul sau retina niciodata atunci cand vine de la cei care, chiar imi par cumva "altfel".
poate pentru ca ei, nu declara niciodata despre sine ca sunt deosebiti...nu au nici un motiv; ceea ce fac si ce sunt e de ajuns pentru asta.
in arta e firesc, poate, sa vrei sa fii diferit.
inainte insa de a declara asta sau a cere pr-ului sa o faca, nu ar fi grozav chiar sa faci ceva deosebit? sa fii pur si simplu bun, inspirat, "farmacos" si de ce nu, pregatit?
nu ar fi grozav ca cei care ies de la spectacolul tau, iti asculta muzica, iti privesc tablourile etc. sa spuna :" are ceva, e...altfel!"
preocuparea de a fi diferit inainte de a fi pregatit, mi se pare... ca o scuza pentru un eventual esec, sau ca un deget aratat celor care vor considera ca ceea ce ai facut e stupid sau searbad sau...
oricine are preocupare sincera si talent  isi va pune problema cum trebuie si nu va incerca sa defineasca  ceea ce face.
lucrul valoros se defineste singur. sic!


vineri, 8 noiembrie 2013

PR-ul, din nou...

zilele astea cand reclama e mai importanta decat produsul, cand fiecare incercam sa aratam lumii cine suntem, cand deschizi un ziar si cel putin doua "personalitati" declara :"sunt mandru/a de mine!", zilele astea, alegerile sunt fie foarte dificile, fie luate de-a valma.
realizezi un produs - si da, ma refer mai ales la cele artistice! - si inainte de a fi preocupat daca ai reusit sa spui ce ti-ai propus sa spui, inainte de a verifica in mod real impactul, reactia pe care o determina, incepe : PROMOVAREA!!!!
promovarea incepe chiar inainte de a porni la  "realizarea" produsului...lumea va fi curioasa si va astepta cu sufletul la gura!!! 
e necesar si foarte bine ca se intampla asa!!!
problema apare, bineinteles, cand valoarea e mult sub energia investita in tam tam.
oamenii vad ca "ala a spus", "ala a scris" etc si inainte chiar sa vada/auda, are o parere.
iar daca parerea lor e contra "valului", se tem, bineinteles sa si-o exprime, refuzandu-si astfel bucuria de a vedea ca mai sunt si altii care gandesc la fel.
sigur ca e loc pentru toata lumea, dar mi se pare uneori, ca e loc  mai curand pentru cei care au tupeu mai mult sau prieteni mai influenti.
cum sa "educi"  gustul publicului cand tu ai devenit mai preocupat de numarul de like uri pe facebook, de numarul de interviuri, de PR  decat de calitatea a ceea ce faci?
cum sa ajunga calitatea la public in zilele astea fara like-uri pe facebook, fara interviuri, fara PR?

nu-mi raspundeti.

miercuri, 6 noiembrie 2013

Aici, unde normalitatea se obtine uneori, cu spaga.

Acum cateva zile, o prietena mi-a povestit despre aventurile ei cu gradinita.
Baietelul are trei ani, l-a inscris la gradinita; plangea in fiecare zi; in fiecare zi, principala informatie pe care o primea despre copil era: ' iar a plans'. Si nu era doar informatie, bineinteles si repros; copilul e, asadar, fie prost educat, fie dificil....nu e bine, oricum.
Prietena mea se chinuie; e vinovatie, mila pt pui, lupta cu ea insasi : sa il duca la alta gradinita? asta e singura apropiata...etc.
E din ce in ce mai dificil...copilul plange, " doamnele " privesc cu repros, au grija sa il si formuleze...
Intr-una din zile, pititcul vine acasa si ii spune mamei in limba lui de trei ani, ca "dna a spus ca daca mai plange il da afara sa il calce masinile."
( in ac moment, prietena e cu povestirea abia la jumatate, dar mie mi s-a ridicat tensiunea si furia imi roade stomacul)
Varianta mai usoara, va afla mai tarziu, e amenintarea cu politia.
Bineinteles, nu recunoaste nimeni nimic.
Sfidata in fata, tremurand pt copil, neavand incotro, blanda si doritoare de buna intelegere, prietena mea hotaraste ca trebuie sa le dea bani; le da; fiecareia.
Si de a doua zi!!!, fara exagerare, copilul nu mai plange, iar cand are intentia, e luat in brate si calmat si gradinita devine ceea ce ar trebui sa insemne, atat pentru mama, cat si pentru copil.
Bineinteles ca ii reprosez, o cert: " si ce-o sa faci? Le dai in fiecare luna?"
"Daca trebuie, da!"
Ma lasa sa imi consum furia; si vad: e un om care a facut ce trebuia pt linistea copilului ei; intr-un anumit fel, nici macar nu e un compromis. E o mama, intr-o tara unde copilul poate avea acces la normalitate, cu spaga.
Fetita mea va merge la scoala curand si sunt bombardata cu istorii despre invatatoare, " cerintele" si after school urile lor.
Am o prietena profesoara care nu a luat in calcul macar, vreodata, sa ia spaga, am avut o diriginta care mi-a dat bani de pregatire pt faculatea de teatru.
Cum sa inteleg un om care santajeaza parintii unui copil de trei ani si se numeste "educator"?
Nu exista situatii care sa imi explice comportamentul acestor femei; nu exista!