joi, 18 decembrie 2014

posibilitati


nu am mai vazut-o demult.
mi-am amintit figura ei, fara sa stiu exact de unde.
incetul cu incetul, am localizat-o in oraselul de provincie de unde vin.
ii privesc pozele si  chipul ei  se contureaza din ce in ce mai bine. trasaturile ei sunt puternice, mi-au placut candva si acum se intorc, fara multe detalii, dar cu apasare.

are cinci copii; e cadru didactic.
hainele ei sunt haine de provincie; sunt combinate intr-un anume fel; sunt haine pe care noi, ”copii destepti” plecati in capitala, nu le judecam, dar le observam.
copii sunt frumosi, toti.
ea, in costum de baie arata ca altele dupa multa sala si masaje si...
totul e provincial, vad asta.
nimic dupa care sa tanjesti.

dar dincolo, dincolo de asta e o liniste si o impacare...
nici o poza nu vrea sa demonstreze nimic, e pusa doar pentru prieteni.
nu anunta, nu trambiteaza, nu vinde nimic.
da vesti prietenilor.
nici o nevoie, decat de a fi cu ai tai.
ambitiile sunt concrete si posibile si implinirea lor nu va musca buza nimanui.
nu are nevoie de nici o confirmare, de la nimeni.
ea este ceea ce e.
nu pierde timp asteptand aprobari, nu pentru ca e ”simpla”, ci pentru ca ea e.
si nimeni nu trebuie sa ii aminteasca asta.

nici o invidie sau melancolie.
ci o imensa bucurie ca viata e asa; inca; bucuria ca ar fi putut fi viata mea.



trec uneori prin sate frumoase din locuri frumoase si ma intreb cum ar fi daca as avea puterea sa traiesc intr-un asemenea loc.
n-o am.
dar imi place sa-mi imaginez viata in liniste, fara nici o goana.
nu e viata mea, dar simt o bucurie ciudata in gandul ca ar fi putut fi;ca ar fi fost chiar foarte posibil.




miercuri, 8 octombrie 2014

fara cuvinte


trei zile de filmare la marea neagra cu o echipa alcatuita in cea mai mare parte a ei din prieteni/amici, oameni care iti plac, sunt un dar.
cand cele trei zile sunt in octombrie, iar marea arata spectaculos, ei bine...
     

     

     

     
                                       
     

     

     

    

    










vineri, 12 septembrie 2014

incerc


imi invat fetita sa spuna "pe care" - cand e cazul.
imi invat fetita ca nu exista "tigan". si atunci cand ea aude in vestiar la gradinita o mama spunandu-i fiului ei:" nu fa asa ca doar nu esti tigan" si se uita atent la mine asteptand sa-i fac observatie "doamnei", ii fac cu ochiul si incerc sa ii explic dupa, ce gresit gandeste/ se exprima "doamna".
ii explic fetitei mele ca oamenii care se iubesc, uneori se despart, dar continua sa isi iubeasca puii.
ii explic fetitei mele ca uneori, un baiat iubeste mai mult un baiat decat o fata, iar o fata iubeste mai mult o alta fata decat un baiat - si asta e normal si la fel de frumos.
la fel cum ii explic ca e prea devreme sa se gandeasca daca se va casatori sau nu cu a...
ii explic fetitei mele ca fiecare copil e cel mai frumos/ destept pentru mama lui si ca nu exista oameni urati pe lume.

incerc sa ii explic lucruri care sunt asezate in mine si pe care imi doresc sa le regasesc "firesti" in jur, macar in urmatorii 10 ani.
incerc.
si sper ca peste 10 ani ele nu vor mai fi lucruri care trebuiesc explicate, justificate, lamurite.
si sper ca peste 10 ani, aceste subiecte nu vor fi.

sper!
peste 10 ani fiica mea va avea 17 ani!
mai avem timp!

luni, 8 septembrie 2014

cea mai simpla zi de casting


ziua unui actor profesionist intr-o zi in care are casting, poate fi in multe feluri.

un actor profesionist e o persoana care are ca meserie "a fi actor"; a studiat si practica aceasta meserie, iar cu putin noroc se si se intretine din ea.

cea mai relaxata, sa zicem, zi in care un actor profesionist are un casting, se petrece asa:
se trezeste - poate cu alarma telefonului, poate cu cea a ceasului desteptator.
se spala - cel putin pe fata si pe dinti.
isi face cel putin o cafea sau un ceai - "instant"  sau prin diverse alte mijloace - ibric, fierbator, expresor, filtru etc.
se imbraca cu haine si se incalta cu incaltari.
se machiaza - daca actorul e de sex feminin; dar nu neaparat. (adica se poate machia si daca e de alt sex, sau nu se machiaza chiar daca e de sex feminin.)
se deplaseaza cu un mijloc de transport - poate fi masina, taxi, bicicleta, autobuz etc.
ca sa ajunga la adresa respectiva, de cele mai multe ori a consultat sms ul sau mail ul sau...adica a utilizat telefonul.

v-as ruga ca din aceasta lista de actiuni pe care un actor profesionist o parcurge in cea mai simpla/relaxata dintre zilele in care are un casting, sa alegeti o singura activitate care nu presupune bani; intr-un fel sau altul.
nu veti gasi.
exact.
de aceea, un actor profesionist nu trebuie chemat la o proba in urma careia va obtine un job care nu va fi remunerat.
adica platit cu bani.
este foarte simplu.

vineri, 5 septembrie 2014

despre actori


cafea, tigara, supradyn, text, apa, costum, sandvis, cafea, suc de portocale, apa, calciu, lumina, tigara,"baton", tigara, text, apa, aer conditionat, cafea? nu gata, nu mai pot cafea...
din asta sunt facute zilele.
cu aceiasi oameni, care iti par acum chiar mai apropiati decat familia ta, pentru ca stai cu ei mai multe ore pe zi decat cu copilul, sau sotia, sau cainele...
pentru ca traiesti cu ei o alta viata, care e numai a voastra.
care ramane apoi suspendata.

agenda, apa, tigara, telefon, program, tableta, google images, tigara, apa, cola cu gheata si lamaie, femeia de serviciu, tigara, bere, telefon, sms, cola cu gheata si lamaie, tigara, hai sa mergem jos...
si incep zile noi, cu alti oameni, care peste 3 saptamani iti vor fi mai apropiati decat familia ta, pentru ca vei petrece cu ei mai multe ore decat cu iubitul, prietenii...
si traiesti cu ei o alta viata care va ramane si ea suspendata.

cadru, cafea, retus, mai ai mult la rodica?, rulota, text, cafea, repetitie, costum, masina, rulota, cafea, sandvis, tigara, retus, text, rulota...
cele mai tehnice cuvinte iti constituie zilele; privesti in ochi mai mult decat  propriul iubit, oameni care nu au, poate, nici un sentiment pentru tine, dar care pentru o luna de zile iti sunt mai apropiati decat...si cu care traiesti...suspendata, da.

lumile, vietile astea nu se intrepatrund unele cu altele decat prin cuvinte tehnice, sau prin cate un om.
ele trec inauntrul tau unele pe langa altele si ai face bine sa nu le incurci.
tii la fiecare in parte, esti in fiecare in parte, fiecare din ele te constituie.
sunt scurte si fiecare ia ceva din tine.
dar sunt intense si fiecare iti da ceva.
fara ele viata ta e mai putina.

asa ca, vezi, e posibil sa nu fie doar un sablon cand auzi ca s-a facut actor pentru ca voia sa traiasca mai multe vieti.



miercuri, 3 septembrie 2014

tipat



tipetele nu incepusera brusc, doar ea le auzise dintr-odata.
ceilalti ii spusesera :"tipa! tiipaaa!", dar pentru ca ea nu auzea...
si deodata, ele se conturara puternic in urechea ei.
se uita in jur; deci asta auzeau ei.

buimaca, se aseza.
nu era nimic de facut. nimic de reparat.
pur si simplu, trebuie sa te indepartezi usor, pe nesimtite.
daca inchizi urechea putin cate putin, nu vei mai auzi.
iti spui continuu ca tipetele nu au nimic de-a face cu tine, ca nu e nimic personal.
si vor disparea.

oare la un moment dat, incepem toti sa tipam?
ne va avertiza cineva? vrem sa fim avertizati?

vorbesc tare. poate voi sari peste tipat.
tipatul e meschin, marunt.
nu e urlet.




vineri, 30 mai 2014

asteptarea



in fiecare dimineata e in acelasi loc.
de 4 luni de zile, il vad in fiecare dimineata a saptamanii.
sta cu mainile incrucisate, calm.
copii si parinti trec pe langa el si el asteapta netulburat.
tot felul de scenarii am schitat in mintea mea in aceste 4 luni trecand pe langa el.
intai l-am zarit, apoi l-am sesizat, am inceput sa il observ si recunosc, in cele din urma, l-am pandit.
aproape de ora 8 asteptarea devine febrila si incepe sa scruteze fiecare masina.
foarte aproape de ora 8 - prea aproape, uneori putin trecut chiar! - dintr-o masina coboara o fetita de 10 ani, cred.
el o insoteste pana la poarta scolii - sunt 10, 12 pasi pana acolo- ii saruta manuta, totul aproape fara vorbe, asteapta sa intre in scoala si pleaca fericit.
luni dimineata va fi acolo din nou.




marți, 15 aprilie 2014

puterea de la ghiseu



am primit viza de America "din prima", cum se spune; pe 10 ani.
prima oara cand am fost in China, am mers in turneu cu teatrul, deci s-a rezolvat usor.
zilele astea plecam la un festival de film la Beijing, deci ne trebuie viza de China.
dupa ce am stat ieri aproape o ora in fata ambasadei, pentru a fi evitata aglomeratia din interior - ei bine, da! am mai stat minim jumatate de ora inauntru. aveam toate hartiile completate.
domnisoara de la ghiseu, romanca.
ii prezint exact aceleasi hartii pe care le-au prezentat si colegii mei; pe invitatia de la festival e precizat tot ce e necesar; si desi colegii mei obtin viza, de la mine cere o hartie separata cu rezervarea de la hotel.
scriem in China, ne trimit rezervarea, azi merg din nou.
ajung la ghiseu, domnisoara se ridica si spune: "mai asteptati putin". si pleaca.
se intoarce, imi ia hartiile si ma intreaba: " care a fost problema ieri?"
ii explic, ma intreaba iar de ce merg, desi are hartiile in fata, cate zile stau, desi are hartiile in fata, si ma intreaba daca imi ajung 7 zile de viza, desi colegilor le-a dat 10 zile!!!
da, imi ajung.
nici macar nu am avut timp sa ii devin antipatica.
dar ea era la ghiseu.


joi, 20 februarie 2014

postul lui Gluga

Gluga este prietenul meu care iubeste actorii; nu chiar pe toti; nu, nu pe toti.
are uneori niste observatii pe care le ador; pentru ca nu il intereseaza "distribuirea" lor, i-am cerut voie sa le impartasesc sub o forma sau alta.


" actorul este un animal care lucreaza in echipa.
in cea mai mare parte a timpului.
cea mai mare parte a actorilor.
asa cum lupii se organizeaza in haite, voi va organizati in trupe, da? asa a fost de cand lumea.
oamenii dinafara asta vad.
si totusi, cand vine vorba despre asta, actorul roman vorbeste de "gasti"; orice echipa sau  trupa din care nu face el parte se numeste "gasca".
nu inteleg de ce.
noi ceilalti, nu vedem asta.
si totusi, voi intre voi, asa va definiti.
nu e bine. "


cum sa nu il iubesti?


luni, 17 februarie 2014

post pentru/despre prieteni

intotdeauna, am avut prieteni minunati.
de diverse feluri, de diverse intensitati, dar cei mai...misto!!!
in perioada in care X mi-a fost prieten, a fost unul dintre cei mai misto prieteni, pe care ii poate avea cineva!
nu am sa fac pe modesta, sa pretind ca nu ma gandesc ca poate asta mi se datoreaza si mie.
si totusi...
am avut prieteni care m-au pacalit...de mai multe ori; cei mai multi dintre ei nu imi mai sunt prieteni.
am prieteni care m-au pacalit...de mai multe ori; unii imi sunt inca prieteni; pentru ca pur si simplu...asta e!
am prieteni care ma suna cand au nevoie; am prieteni pe care ii sun cand am nevoie.
am prieteni pe care nu ii sun des, dar care ar veni daca as avea nevoie.
am prieteni care nu ma suna des, dar pentru care as fi acolo daca ar avea nevoie.
am prieteni pe care ii barfesc cu alti prieteni, pentru care am fi acolo in orice clipa daca ar avea nevoie.
am prieteni care ma barfesc cu alti prieteni, dar care ar fi acolo daca as avea nevoie.
am prieteni care nu sunt acolo, dar care imi sunt prieteni.
am prieteni pentru care nu sunt acolo, dar carora le sunt prietena.
am tot felul de prieteni.
cei mai misto prieteni.
stiu ca pare un joc de cuvinte.
dar nu e.
am prieteni.
de tot felul, cei mai misto prieteni.
ii am.



vineri, 7 februarie 2014

despre relaxare virtuala

ne place sau nu, o parte din viata ne-o traim "on line ".
avem relatii/ prieteni care sunt doar virtuali, o bucata din viata pe care o pastram/impartasim doar virtual.
bineinteles ca avem reactii virtuale.
acum ceva vreme, pe facebook, am intrat intr-un soi de contradictie destul de accentuata cu un coleg actor; adica, la post-ul unui prieten comun, tu postezi un "comment", el unul...etc.
conflict virtual.
bineinteles ca in cele din urma ne-am intalnit in realitate si desigur, la un moment dat am ajuns sa lucram impreuna.
bineinteles, nimic, dar nimic din tensiunea "on line"- iana, nu s-a regasit in relatiile de la lucru; am descoperit un actor foarte talentat, un coleg foarte bun si in general, o prezenta foarte placuta.
care nu avea multe din persoana virtuala; poate doar simtul umorului...desigur, mult mai savuros in realitate.
e un exemplu foarte bun...pe care il dau de cate ori mi se confeseaza cineva de incordarile care apar on line intre oameni; pentru ca apar.
avem pareri diferite, gusturi diferite pe care le impartasim cu mult mai multi oameni si suntem mult mai tentati sa ne judecam unii pe altii dupa "post- uri" sau "comment" -uri etc.
"nu mi-a dat niciodata like"; "nici gand sa-i dau like"; "nu citesc eu prostiile ei/lui de post- uri"; "ai vazut ce a scris/ postat x?"; si multe altele, fraze care au devenit parte din discutiile noastre zilnice.
judecam, barfim, simpatizam in functie de ceea ce vedem "online".
doar ca noi suntem mult mai mult de-atat. mult, mult mai mult.    
sa ne permitem unii altora sa ne revoltam, incantam, laudam virtual, atat cat simte fiecare; sa ne permitem sa ne ironizam, contrazicem etc, dar cand ne intalnim fata in fata, sa ne dam buna ziua noi cei care ne vedem fata in fata.

am prieteni cunoscuti pe facebook, pe care i-am intalnit apoi in viata; nu o data mi s-a intamplat sa vorbim ca si cum ne-am fi cunoscut de ani de zile si sa descoperim ca intelegerea virtuala e la fel de fireasca si in realitate; fiecaruia ni  s-a intamplat sa ne abordeze cineva foarte familiar doar pentru ca "suntem prieteni pe facebook"; sunt o gramada de situatii de viata care pot reiesi din interactionarile "on line".
simpatiile pe care le simtim in virtual se transfera si in viata; si asta e bine.
ce nu mi se pare bine e cand ajungem sa dusmanim(poate e mult spus) in viata reala, persoane care nu ne-au dat like -uri la pozele cu copii sau la panseuri etc.
e ca in viata, cand ajungi sa urasti/detesti o persoana doar pentru ca are alta parere/gust decat tine; e o lipsa de toleranta puerila si periculoasa.

si mai e ceva...textul pe care il scriu, nu suna in capul meu la fel cum suna in capul celui care il citeste.