luni, 23 decembrie 2013

regasirea Craciunului


nu ma gandisem niciodata prea mult  la ce inseamna Craciunul pentru familia mea.
in copilarie stiam doar ca se intampla "chestiile" de Craciun; ma bucuram de ele pur si simplu, adunand material pentru nostalgiile de mai tarziu.
Craciunul era; pur si simplu.

pana a murit mama.

atunci a fost anul fara Craciun.
"acasa" si-a pierdut sensul, gusturile de sarbatoare au disparut.

anul urmator insa, fiica mea era destul de mare sa priceapa ceva (avea un an deja), asa ca a reaparut Craciunul.
gusturile copilariei mele nu vor mai aparea niciodata, dar se nasc altele.
ma refer  la gustul concret al sarmalelor, al cozonacului cu branza, al "turtelor rupte", al prajiturilor si la toate celelalte gusturi pe care mama le-a luat cu ea.
an de an, arome si intamplari noi apar si devin "chestiile" de Craciun care se petrec pentru Dora.

da, Craciunul e despre ceilalti, despre cei dragi...doar asa exista.



slava Domnului ca exista Craciunul!



joi, 19 decembrie 2013

un post neinteresant ca o declaratie...

vreo cativa ani am spus ca nu fac telenovele.
dupa aceea, o vreme, am refuzat orice "invitatie"; castinguri, propuneri etc.
apoi am jucat intr-un "serial tv".
a urmat, pentru putina vreme, o telenovela (tocmai i-am cautat titlul pe net!).
au fost unele momente total neplacute, nenecesare.
au fost unele lucruri pe care nu le intelegeam, la care nu ma puteam adapta...
mai ales la inceput, eram intr-o deruta continua; nu prea semana cu "filmarile" pe care le stiam eu.

si totusi, ma simteam bine pe platouri; in cea mai mare parte a timpului.
nici o clipa nu am facut altceva decat tot ce puteam eu mai bine in momentul si conditiile date.
strict profesional, cred ca mi-a prins bine.
nu regret nici un moment; nici macar pe cele pe care le-am urat...

DAR!
cel mai probabil, experienta asta nu mi-a fost data pentru aspectul profesional al vietii mele, ci pentru cel uman!
am intalnit "acolo" niste oameni nu doar placuti, necesari, pe care i-am inteles (si sunt sigura ca la randul lor si ei pe mine), ci si niste oameni sufletisti si talentati la care tin foarte mult. 
Oameni frumosi care sper ca vor ramane in viata mea.

in locurile sau intamplarile care nu iti apartin in totalitate, poti intalni oameni pe care vrei sa ii pastrezi aproape.

s-ar putea sa fie un post mai neinteresant si poate mai greu de inteles...
dar nu pentru toti :).


sâmbătă, 14 decembrie 2013

"first they came for..."

ne deranjeaza doar lucrurile care ne privesc in modul cel mai direct.
a avea o atitudine "din principiu" e un lucru din ce in ce mai rar, si de obicei esti sfatuit, cu cele mai bune intentii, sa nu o ai.
nu ne-a interesat prea mult ce s-a intamplat cu televiziunile, sau cu doctorii, sau cu profesorii, sau cu cinematografele...etc.
a, cate un "share" sau un "like" revolutionar pe facebook.
atat.
cu adevarat, nu ne-a interesat.
singurul moment din ultimii ani, pare sa fie "Rosia Montana".
nu ne intereseaza.
a te interesa, a-ti pasa, trebuie sa te determine sa faci ceva.
doar cand ne izbeste in mod direct, abia atunci catadicsim sa simtim vreun interes, poate ceva revolta; desigur, daca "ne sta in fire".
vom ramane pasivi sub privirile copiilor nostri - pentru ca ai lor vor fi la scoli private in strainatate.
vom invata sa traim asa, sau vom mima toata viata o atitudine civica; bine, poate nu toata viata, doar cand va fi nevoie.
vom pleca, poate; si nu pentru ca nu suntem patrioti, ci pentru ca nu mai putem trai cu noi nefacand nimic.
mediul viral care ne face atata bine, s-ar putea sa ne creeze si iluzia ca actionam.
se pare ca nu vom actiona pana nu ne vom trezi lipiti de zid.
doar ca s-a putea sa ne trezim singuri.
pentru ca nu-i asa :