nu ma gandisem niciodata prea mult la ce inseamna Craciunul pentru familia mea.
in copilarie stiam doar ca se intampla "chestiile" de Craciun; ma bucuram de ele pur si simplu, adunand material pentru nostalgiile de mai tarziu.
Craciunul era; pur si simplu.
pana a murit mama.
atunci a fost anul fara Craciun.
"acasa" si-a pierdut sensul, gusturile de sarbatoare au disparut.
anul urmator insa, fiica mea era destul de mare sa priceapa ceva (avea un an deja), asa ca a reaparut Craciunul.
gusturile copilariei mele nu vor mai aparea niciodata, dar se nasc altele.
ma refer la gustul concret al sarmalelor, al cozonacului cu branza, al "turtelor rupte", al prajiturilor si la toate celelalte gusturi pe care mama le-a luat cu ea.
an de an, arome si intamplari noi apar si devin "chestiile" de Craciun care se petrec pentru Dora.
da, Craciunul e despre ceilalti, despre cei dragi...doar asa exista.
slava Domnului ca exista Craciunul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu