Când se vede tot

In teatru există această vorbă: "pe scenă se vede tot"; și de cele mai multe ori, chiar așa e, doar că trebuie să știi să te uiți.
Stiți unde se mai vede foarte mult? - în jurnalism. Imi dau seama cât de aberantă poate fi această afirmatie în epoca "fake news" ului , dar dacă știi să "te uiți", dacă vezi unde apar informațiile, când, daca te uiți și "în partea cealaltă", poți să îți faci o idee despre adevăr sau realitate.
Sau dacă chiar gândești; dacă nu te fură zvonul, sângele, frustrarea, sau cel mai grav, interesul personal imediat.
Fiind eu acum fratele care și-a mâncat geamănul jurnalist cand a dat la teatru,  mă uit uneori la "jurnaliști" și sincer, mă doare.
Dupa ce ma revoltă evidența unui articol sau interviu plătit, plin de enormitați, sau chiar de adevăruri simple, normale, dar prezentate ca daruri ale Sfantului Duh, mă opresc și mă gândesc la cel care a scris.
Dincolo de "cadrele" plătite alese dintre studenți ratați sau mai rău, dincolo de pleavă, există cei care au plecat la drum cu vise, cu dorința de a schimba sisteme, mentalități,  lumi...Ceva s-a întâmplat pe parcurs și acum sunt doar alti bieți oameni care repetă "adevarurile" pentru care sunt plătiți până ajung, în cel mai fericit caz, să le creadă.
Prostituția în sensul clasic al termenului se face in camere cu draperii trase și lumini difuze.
Articolele și interviurile plătite se desfășoară in văzul tuturor.
Si sper doar că trăiți momentul în care v-ati convins, pentru că altfel, e al dracului de trist.

E liber la gândit, mereu va fi!

Există oameni care nu pot înțelege că ar putea gândi "peste, în afara" lor. Existența lor se învarte în jurul propriei persoane, cu conturul trasat pe dinăuntru.
Există oameni care înțeleg că se poate gândi "în afara" ta însuți, dar realizează că ei nu pot. Acești oameni se vor simți mai liberi ca alții pentru că...simplu, ei nu pot gândi peste ei.
Cea mai vagă idee de altruism, de "cel de lângă tine", "patriotism", "bine general", "viitor" si chiar "iubire" e străină pentru ei pentru că...simplu, e "in afara" lor. Ei sunt plini de certitudini si chiar de realizări, Sunt adaptați acestui moment, cel de ACUM, indiferent cât de repede se schimbă acesta. Chiar cei mai deștepți dintre ei nu vor realiza - iar cei care o vor face totuși vor respinge categoric și cât mai definitiv gândul  - că sunt, probabil,  cei mai inutili dintre oameni.
Gândul aducător de sentiment, emoție, căldură, de bine se duce mereu în afară. Iubirea e dinspre dinăuntru.
S-ar putea să fie pur și simplu oameni fără talent.
Nu sunt sigură că există oameni care pot gândi peste ei inșiși dar nu vor...cred că mai devreme sau mai târziu un gând va fi mai puternic decât voința.
Nu sunt sigură că există oameni care ar putea fi convertiți la a gândi "în afara" lor, peste contur.
Dar ar fi frumos.