Când se vede tot

In teatru există această vorbă: "pe scenă se vede tot"; și de cele mai multe ori, chiar așa e, doar că trebuie să știi să te uiți.
Stiți unde se mai vede foarte mult? - în jurnalism. Imi dau seama cât de aberantă poate fi această afirmatie în epoca "fake news" ului , dar dacă știi să "te uiți", dacă vezi unde apar informațiile, când, daca te uiți și "în partea cealaltă", poți să îți faci o idee despre adevăr sau realitate.
Sau dacă chiar gândești; dacă nu te fură zvonul, sângele, frustrarea, sau cel mai grav, interesul personal imediat.
Fiind eu acum fratele care și-a mâncat geamănul jurnalist cand a dat la teatru,  mă uit uneori la "jurnaliști" și sincer, mă doare.
Dupa ce ma revoltă evidența unui articol sau interviu plătit, plin de enormitați, sau chiar de adevăruri simple, normale, dar prezentate ca daruri ale Sfantului Duh, mă opresc și mă gândesc la cel care a scris.
Dincolo de "cadrele" plătite alese dintre studenți ratați sau mai rău, dincolo de pleavă, există cei care au plecat la drum cu vise, cu dorința de a schimba sisteme, mentalități,  lumi...Ceva s-a întâmplat pe parcurs și acum sunt doar alti bieți oameni care repetă "adevarurile" pentru care sunt plătiți până ajung, în cel mai fericit caz, să le creadă.
Prostituția în sensul clasic al termenului se face in camere cu draperii trase și lumini difuze.
Articolele și interviurile plătite se desfășoară in văzul tuturor.
Si sper doar că trăiți momentul în care v-ati convins, pentru că altfel, e al dracului de trist.