ne place sau nu, o parte din viata ne-o traim "on line ".
avem relatii/ prieteni care sunt doar virtuali, o bucata din viata pe care o pastram/impartasim doar virtual.
bineinteles ca avem reactii virtuale.
acum ceva vreme, pe facebook, am intrat intr-un soi de contradictie destul de accentuata cu un coleg actor; adica, la post-ul unui prieten comun, tu postezi un "comment", el unul...etc.
conflict virtual.
bineinteles ca in cele din urma ne-am intalnit in realitate si desigur, la un moment dat am ajuns sa lucram impreuna.
bineinteles, nimic, dar nimic din tensiunea "on line"- iana, nu s-a regasit in relatiile de la lucru; am descoperit un actor foarte talentat, un coleg foarte bun si in general, o prezenta foarte placuta.
care nu avea multe din persoana virtuala; poate doar simtul umorului...desigur, mult mai savuros in realitate.
e un exemplu foarte bun...pe care il dau de cate ori mi se confeseaza cineva de incordarile care apar on line intre oameni; pentru ca apar.
avem pareri diferite, gusturi diferite pe care le impartasim cu mult mai multi oameni si suntem mult mai tentati sa ne judecam unii pe altii dupa "post- uri" sau "comment" -uri etc.
"nu mi-a dat niciodata like"; "nici gand sa-i dau like"; "nu citesc eu prostiile ei/lui de post- uri"; "ai vazut ce a scris/ postat x?"; si multe altele, fraze care au devenit parte din discutiile noastre zilnice.
judecam, barfim, simpatizam in functie de ceea ce vedem "online".
doar ca noi suntem mult mai mult de-atat. mult, mult mai mult.
sa ne permitem unii altora sa ne revoltam, incantam, laudam virtual, atat cat simte fiecare; sa ne permitem sa ne ironizam, contrazicem etc, dar cand ne intalnim fata in fata, sa ne dam buna ziua noi cei care ne vedem fata in fata.
am prieteni cunoscuti pe facebook, pe care i-am intalnit apoi in viata; nu o data mi s-a intamplat sa vorbim ca si cum ne-am fi cunoscut de ani de zile si sa descoperim ca intelegerea virtuala e la fel de fireasca si in realitate; fiecaruia ni s-a intamplat sa ne abordeze cineva foarte familiar doar pentru ca "suntem prieteni pe facebook"; sunt o gramada de situatii de viata care pot reiesi din interactionarile "on line".
simpatiile pe care le simtim in virtual se transfera si in viata; si asta e bine.
ce nu mi se pare bine e cand ajungem sa dusmanim(poate e mult spus) in viata reala, persoane care nu ne-au dat like -uri la pozele cu copii sau la panseuri etc.
e ca in viata, cand ajungi sa urasti/detesti o persoana doar pentru ca are alta parere/gust decat tine; e o lipsa de toleranta puerila si periculoasa.
si mai e ceva...textul pe care il scriu, nu suna in capul meu la fel cum suna in capul celui care il citeste.