si eu la fel !!!

ma uit la persoana din fata cu placere si entuziasm.
mi se pare ca are tot ce-i trebuie...plus noroc.
imi amintesc apoi ca nimeni nu e atat de fericit/perfect/bun etc decat dinafara, dar alung imediat gandul pentru ca nu are nici un sens sa fii carcotas.
gandim la fel, avem cam aceleasi opinii si bineinteles, asta ma face si mai incantata pentru ca,nu-i asa,  e atat de bine sa gandesti la fel cu cineva pe care il admiri!
cresc brusc in ochii mei insami; probabil si in cei ai interlocutorului...ca atunci cand citesti biografia unei personalitati care iti place si iti gasesti multe puncte comune si asta te face sa fii al naibii de optimist si sa nu iti pierzi speranta.
increderea se aseaza (asaza, ma rog, dar nu-mi place cum suna) intre noi, in mine, iar eu ma lafai in ea infantila si cam exaltata.
...si suna telefonul, persoana raspunde, pentru ca are incredere in mine, eu incerc sa nu aud conversatia, pentru ca are incredere in mine...
si nu aud.
o vreme.
apoi aud atat: "inteleg foarte bine, si sunt de acord ca imi trebuie parteneri buni, dar nu atat de buni incat sa am emotii ca ma fac sa arat rau, nu-i asa? haha!"
si pe bune, mi s-au infundat urechile; mi s-a ridicat tensiunea, cred.
cine ma cunoaste, stie ca nu e greu...:)
stiu o gramada de povesti care seamana, dar am crezut ca sunt bancuri, exagerari venite din frustrare etc.
inteleg ca daca esti obsedat de imagine esti atent langa cine te asezi, inteleg chiar ca poate fi o tactica foarte buna de a te pune in valoare...dar...
cred cu tarie in ideea ca vreau sa fiu langa oameni buni, mai buni.
si-mi vine sa rad de fapt de mine, cand imi dau seama ca imi luam portia de incredere in mine de la o persoana care are mult, mult mai putina decat am eu.
ma intristez...si apoi ma bucur.
hai ca e bine! stau bine!