mostra

cand am inceput sa scriu blogul, unii au crezut ca vor fi si povesti despre ce e "in spatele" meseriei de actor.
in schimb, eu am facut pe desteapta, am emis opinii si mai stiu eu ce.
ei, a venit momentul pentru o mostra:

intri intr-un proiect independent; cel care il initiaza, "te pretuieste", "tine la tine" etc.
se gasesc greu partenerii; la fel timpul de repetitii.
te surprinde de cateva ori, neplacut, initiatorul/ conducatorul proiectului.
hai cu toleranta! e un om bun, e la inceput, e greu ce are de facut etc.
apelezi la rabdare, la tact, iti spui ca ai nevoie de bani etc.
apare la un moment dat o adiere de energie neplacuta, dar pentru ca uneori esti paranoic, (toti suntem!), iti spui ca e doar in mintea ta.
dar ai si instinct bun uneori (toti avem!) si al naibii de ascutit si nu ar mai trebui sa il confunzi cu paranoia, fir-ar!!!
si...bineinteles, cand te astepti mai putin, vine!
da, e ca un pumn in stomac!
"ma scoti din proiect?"
"nu stiu, imi pare rau, ma sfatuiesc cu tine.."
"sa ma scoti din proiect?"
"nu stiu ce sa fac....." etc.
pe scurt, da, te scoate din proiect...da, tu ai fost de la inceput, dar vezi tu....ala a plans, ala a venit mai des.....etc.
nici o logica. unul nu a mai jucat de 15 ani, unul niciodata.
"cred ca e o alegere proasta." arunci tu cu ultima frantura de paranoia; lasi textul pe masa si pleci.
urmeaza telefoane, mail uri menite sa iti explice cum nu ai inteles bine, care nu fac decat sa te jigneasca si mai tare...
urmeaza zilele in care te perpelesti:
nu te asteptai ca ala sa-ti faca aia, timpul consumat, energia, nevoia de bani, ciuda...etc.
o sa vina si usurarea.
gata, ai iesit!
a, si da, scrii un post pe blog! asa e sigur ca nu te intorci, oricate sms uri iti mai trimite administratorul cu restantele la intretinere!
ps: tocmai am terminat un proiect independent foarte tare, cu oameni exceptionali; lucrez la altul; sper la altele.
ps: sper sa nu ma sune colegii actori pentru detalii :).