"cand urci, nu uita sa dai "buna ziua", pentru ca la coborare vei intalni aceeasi oameni."

m-am tot intrebat ce se petrece cu omul care e intr-o functie de conducere si...se schimba.
se inseala ceilalti sau chiar se petrece ceva cu el?
parcursul e lent sau brusc?
e diferit parcursul interior de cel pe care il percep ceilalti?
inteleg ca apar situatii noi, ca sunt alte responsabilitati, dar de ce se schimba prioritatile?
prioritatile tale, ca om, ar trebui sa se schimbe?
nu mai crezi, doresti  aceleasi lucruri?
poate ai alte asteptari, dar nu cred ce esti alt om.
sa nu vorbim de o pozitie inalta, care te obliga la cine stie ce...nu, despre una mai....posibila.
o functie e doar o conjunctura favorabila.
ma gandesc la o vorba mai veche, care spune cam asa:
"cand urci, nu uita sa dai "buna ziua", pentru ca la coborare vei intalni aceeasi oameni."
vad oameni in situatii/ pozitii favorabile care cred ca asa e firesc sa fie, si care uita ca nu sunt dintotdeauna acolo si poate nu vor fi pt totdeauna.
care n-au idee cat de singuri au ramas intre timp.
care au senzatia ca se vor baza pe x sau y.
la coborare vor descoperi ca y e o jigodie care nu va ridica un deget, iar x a plecat de mult.
ps: da, eu sunt un x; si vreau sa cred ca am plecat.