miercuri, 3 octombrie 2018

Nu se poate hotărî prin lege pe cine iubești!

Pe la 8 ani, i-am explicat fiicei mele că există bărbați care iubesc femei, bărbați care iubesc bărbați, femei care iubesc bărbați, femei care iubesc femei și că asta e firesc.
Eu nu țin minte la ce vârstă am citit despre asta prima oară, dar țin minte că atunci când am aflat prima oară despre un prieten că aste gay, nu am avut nici o reacție. Nu m-am mirat, nu am fost contrariată, am primit această informație ca pe oricare alta.
Ăsta e unul dintre lucrurile cu care mă mândresc: niciodată nu am cântarit/ judecat oamenii în funcție de orientarea lor sexuală, niciodată nu a însemnat asta nimic pentru mine. Nu știu de unde îmi vine asta; nu m-a învățat nimeni, niciodată. 
Și în timp ce unui copil îi poți explica simplu : așa stau lucrurile, unui adult se pare că e mai greu. Am incercat de câteva ori.
În lumea asta atât de nebună, imi pare rău pentru oamenii care se încarcă și cu ura împotriva celor care nu iubesc pe cine „trebuie”.
N-o să pretind că sunt atât de naivă să cred că acest referendum e despre asta, așa cum nu cred că își poate cineva imagina că se poate hotărâ prin lege pe cine să iubești.
Mă întristează risipa de bani, de energie, opacitatea si sălbăticia argumentelor.
Știu sigur că e zadarnic. 
Copiii nostri vor trăi intr-o lume în care vor iubi pe cine vor vrea. Nu îi vedeti cât de deștepți sunt, cât de ușor se adaptează?
E ridicol să crezi că niște oameni nefericiți și mânați de cine știe ce calcule, vor dicta acestor copii pe cine să iubescă. 
Nu știu cum iși cresc alții copii, dar al meu va învăța că atunci când vine vorba de iubire, oamenii aleg singuri pe cine să iubească. 
Nici o lege nu poate hotărî asta pentru ei!

luni, 13 noiembrie 2017

Reechilibrări

De zeci de ani, mai ales în showbiz, bărbații sunt tratați diferit.
Orice bărbat care are o părere sau o preferință și-o exprimă liniștit, fară nici o reținere.
Orice barbat care întarzie, vine cu textul neînvațat, nedormit, mahmur, care face glume deplasate, porcoase etc este un artist, un rebel și totul se trece în contul acestui statut.
Orice femeie care are o părere sau o preferință, e atentă, cântarește dacă o exprimă sau nu- dacă nu e Meryl Streep.
Orice femeie care are o cerință, care întârzie, care face o glumă etc, este rea, istericaă, greu de lucrat cu.
Așa a fost întotdeauna.
Singura parte bună a acestui prelungit scandal pornit de la Weinstein e că lucrurile au șansa să se  echilibreze.
Poate.
Poate oamenii vor fi mai puțin severi cu femeile și mai puțin atât de îngăduitori cu barbații.
DACĂ.
DACĂ mai ales femeile vor începe să fie mai îngaduitoare unele cu altele.
E un moment cand mai ales noi, putem da o șansă acestui raport, îl putem echilibra.
Și pe urmă, noi toți, ca oameni, trebuie să fim atenți să nu ne transformăm în mașinării care nu-și permit glume, gesturi și apropiere- de frică.
Poate pare doar un episod, dar nu cred.
Așa cum după un cutremur se reașează plăcile, cred că va urma o reechilibrare a raporturilor.
Sper doar ca toate astea să ne lase umani.

marți, 8 august 2017

Mornings


The light is melting between us,
We breath just whispers.
I can't return now.
Everything is new and for always.
I'm never gonna sleep like this again.
I'm never rise my peaks like this again.

sâmbătă, 18 februarie 2017

pentru un prieten

Nu trai temerile celuilalt!
In relatia de prietenie, de lucru, de iubire e intotdeauna unul mai experimentat.
Nu trai fricile lui!
Din convingere, cu cea mai buna credinta, te va sfatui in legatura cu actele tale; si poate are/ va avea dreptate. Doar ca sfaturile vin in urma unei experiente; traite! De el, nu de tine.
Nu-ti reduce posibilitatile, traind rezultatul experientei celuilalt. Nu-ti minimaliza sperantele, crezurile, visurile doar pentru ca ale lui s-au oprit.
Te sfatuieste de bine, dar iti ia din viata. Orice greseala traita e mai valoroasa decat o sansa ratata din cauza ca ai fost prevazator.
Indrazneste, chiar daca prietenului/ colegului etc nu i-a reusit acum 10 ani; s-au l-a costat...cine stie ce.
Nici o sansa nu e egala cu a celuilalt; si-atunci de ce sa crezi ca un risc e la fel de periculos, la fel de sortit pieirii?
Ai grija de curajul tau si nu trai spaimele lui!
Ps:  daca e un om destept, va avea chiar el grija de asta.

duminică, 8 ianuarie 2017

Duete

Actorii sunt de cele mai multe ori, în feluri diferite, personalitati spumoase. Chiar sunt. Au umor, tot felul de glume si povestiri de la repetitii/filmari, pe care cam toata lumea le gusta.
Cam asta e. E o lume aparte pe care noi o iubim si intr-un fel sau altul le transmitem asta si celor dinafara ei.
Uneori „ne călcam pe coadă”. Nu pentru că vrem asta, ci pentru că „preaplinurile” se ciocnesc, intersectează. Suntem prea obositi sau prea ambalati ca sa ne gândim la celalalt; sau poate ăsta e felul nostru. În cele din urmă, unul sau altul va intelege sau va ceda: sau nu.
Mi s-a intamplat de cateva ori in viata sa ma intalnesc cu colegi cu care e pur si simplu delicat sa „coexisti”. Si asta e, nu e vina nimănui.
Dar vreau să vorbesc despre altceva, despre bucurie.
Mi s-a intâmplat pe platoul de filmare sau la repetitii sau inafara meseriei, sa fiu colegă/prietenă cu oameni care pot fi la fel de haiosi, să zicem, pe cât imi imaginez/zic ceilalti că sunt eu.
Si cu unii se intampla acest minunat acord, nestabilit, de a fi prin rotatie, cand ”starul”, cand „aruncatorul la plasa”. Poate părea greu de crezut între actori, dar se intamplă asta. Am astfel de prieteni. Care au generozitatea si talentul de a te lăsa să strălucesti când e cazul, de a fura „show” ul când e momentul lor. Când stii că e cazul ca tu sa asculti si să te bucuri pentru ei.
E ca lucrul in echipă. E un sentiment tare fain. Atunci când te lasă să strălucesti, te bucuri si le esti recunoscător, atunci când e randul lor, tu le ridici la plasă si te distrezi ca toti ceilalti, te bucuri de umorul si stralucirea lor si incă o data că le esti prieten.
Se simte, credeti-mă.
Mi s-a intâmplat ca la niste filmari, cei din echipă să imi spună cât de tare se distrează când sunt x si y pe platou. Pentru că fiecare respecta momentul celuilalt. Se lăsau sa fie, prin rotatie, „staruri”. Echipa râdea, lumea era mai fericită, zilele grele treceau mai usor.
Poate că asta nu iti face cariera mai bună sau mai plină. Dar iti face viata si munca mai plină de hohote si pentru mine asta contează al naibii de tare.
Nu suntem, nu cred că e bine sa fim toti , tot timpul, cei mai profunzi, cei mai buni si mai talentati din lume.
A-ti permite sa fii cel mai slab, cel mai rău, cel mai...din grup, iti poate da satisfactie.
Bucuria de a te lăsa ca prietenul, colegul tau să fie mai bun uneori, iti da o libertate care nu te face doar un om mai bun, dar si un artist mai bun.
Poate sa pară ”bullshit”. Nu-mi pasă; cei care stiu asta, o stiu. Si se bucură.
Si e o bucurie in plus.

vineri, 30 decembrie 2016

Curajul din online sau fâstâceala din real

Niciodată nu a fost munca mea mai analizată si judecată ca anul acesta.
E normal. Am jucat in serialul HBO  ”Valea Mută” și oricine plătește cablul are dreptul sa-și dea cu părerea; uneori și cei care nu plătesc.
Vă împărtășesc această experiență care mie mi s-a părut ruptă dintr-un sitcom: sunt cu o prietenă la coadă intr-un mall. În timp ce studiez prăjiturile, vânzatorul mă întreabă ce vreau, eu ridic ochii și spun: „O, nu  e rândul meu, e domnișoara. Domnișoara încremenește. Eu întăresc: nu sunt eu, eu sunt dupa, prietena mea e la coadă, dvs sunteti.”
Și zâmbesc; ea e în continuare încremenită, se bâlbâie, momentul se prelungește ciudat...și cere o apă plată. Vânzătorul o priveste și el surprins, mă intorc spre prietena mea: „nu a fost ciudat?”.
Ea râde și în cele din urmă imi povestește cine e, cum are un blog unde și-a dat cu părerea despre serial - stai, asta e mult spus, nu și-a dat cu părerea despre serial - a scris doar o postare despre cât de prost joc eu în serial. Să ne înțelegem: cel mai apropiat aspect al meseriei ei de a mea este că a apărut la tv.
Credea biata de ea, ca am recunoscut-o și cine știe ce o sa fac.
Ce voiam să spun e ca există acest gen de reacții; mi le-au povestit și alți colegi care trec/au trecut prin asta.
Oameni care sunt foarte critici și „răi”- e un fel de modă asta, sa fii un critic „rău”, nimic nu e destul de bun pt tine - te întâlnesc apoi și nu te pot privi în ochi.
E ceva bun aici - dovedește că au bun simț, că poate sunt timizi de fapt, că sunt conștienți că ești și tu om etc
Eu și colegii mei - suntem destul de căliți, să știți! Suntem refuzati de multe ori in viața asta...face parte din meseria noastră. Pentru noi, fâstâceala voastră e aproape înduioșătoare, mai ales că de multe ori nici nu vă citim - asta face parte din instinctul nostru de apărare.
Deci e ok sa scrieți ce gânditi!
Forma in care o faceti, ei bine, asta vă privește!
Voi trăiți cu voi.
Dar fain și important e sa v-o și asumați in viata reală.
PS: prietena mea imi spune: realizezi ca tu nu mai știi cum o cheamă? Și chiar nu știu.

luni, 19 decembrie 2016

Pilele si reușita

Am crezut că a dispărut expresia „a avea pile”; am crezut ca am migrat și noi spre „nepotism”, „interese” etc.
Am aflat azi că nu. O colegă actriță a povestit cum o alta a acuzat-o că ar fi luat o audiție pentru că are pile.
Și din una în alta, m-am trezit că scriu postul ăsta despre cum devii pilos in meseria noastră.

Știți cum se fac o grămadă de pile în meseria noastră?
Lucrezi la un proiect în care iți faci cât mai bine treaba; ești cât se poate de profi; te porți civilizat cu ceilalți, indiferent de ce și cât fac ei în proiectul respectiv. Dacă se poate să ai și un rezultat cât mai bun, ar fi grozav.

Te vede cineva, te place și vrea să lucreze cu tine.
Altcineva pronunță numele tău intr-un context potrivit; nici nu erai în discuții, dar cineva ți-a păstrat o amintire bună și zice numele tău. Îi dă altcuiva o idee.
Sunt vreo doi, trei oameni încântați de tine, care aduc vorba cât se poate de des despre ce minunat ești tu; și începe cumva, să se insereze în mintea a încă doi, trei că ești chiar minunat. Ați prins-o.
Tocmai pentru că știu asta, unii nu vor vorbi niciodată de tine; doar că ei nu au putere mare, pe o perioadă prea îndelungată.
Astea sunt pile în meseria noastră. Așa funcționează.
Dacă sunt încântat de un actor/actriță il/o  pomenesc mereu; la fel fac și alții.
Astea sunt pile.
Un om încântat va vorbi despre tine încercând să-l încânte și pe cel din fața lui; așa iți va pune o pilă.

Și în timp ce alții caută să „explice” reușitele tale, tu le trăiești.
I-ar fi mai bine să te scoată la un ceai, cafea, să incerce să vadă „cum e treaba”,să se intrebe ce i-o fi lipsind, dar asta e mai greu.
E mult mai simplu să îți explici un eșec ca fiind reușita nemeritată a celuilalt.


Fiecare om câștigat- prin umor, farmec, talent, bunătate, lingușeală -daca vrei și ține- îți aduce o pilă.
Se pun multe pile pentru noi de care nu știm, nu vom afla niciodată, dar asta e o altă discuție.
Până una alta, asculta-mă: vezi-ți de pilele tale! ;)