Imi place caviarul, gustul de avocado, aș pune trufe/ulei de trufe peste aproape orice.
Imi plac sandvișurile cu pastramă de rață, foie gras -ul, aș putea trăi doar cu sushi.
Imi plac icrele de știucă crude.
N-am încercat niciodată gândaci, șerpi etc.
Imi place să mănânc pe masa aranjată frumos, chiar când sunt singură.
Am avut în facultate câteva luni bune când masa de bază era pâine cu miere de albine, de pe patura aranjată în mijlocul camerei pentru că nu aveam masă. Mierea venea de la părinți - din Onești sau de la Piatra Neamț de unde era colega mea, iar singura pretenție care ne trecea prin cap era ca pâinea să fie proaspătă.
Zile întregi mâncam salată de varză cu roșii - era o doamnă care ne dădea roșii pe datorie până venea bursa, iar cel mai bun lucru era salata de cartofi făcută de Ada.
Normal că te gândești zilele astea la tot felul de lucruri - la ce ai putea renunța, fără ce ai putea trăi totuși.
Vorbeam ieri cu un prieten despre mâncare și ne spuneam că am putea trăi, de fapt, cu foarte puțin. "Pot trăi cu cartofi fierți o grămadă de vreme, am mai trăit așa." mi-a spus el.
Putem trăi cu foarte puțin - și zilele astea ne putem aminti sau învăța asta.
Nu cred că lumea va ieși cu totul alta, ca de sub un văl.
Dar cred că mulți își vor regândi viața și asta cred că va face mai mult bine.
Nu știu cum vor percepe copii noștri această perioadă - nu acum, ci mai târziu - poate ca o masă pe pătură în mijlocul unei camere de cămin, poate ca o salată de varză cu roșii.
Nu cred că ar trebui să ne refuzăm plăceri, ci doar să ne amintim că le putem reinventa.
In lumea asta în care am toate delicatesele - de care altădată nu știam că există - pe o rază de un kilometru in jur, știți ce e aproape imposibil de găsit? Lapte proaspăt de vacă fiert în ceaunul în care tocmai s-a facut mămăliga pe o sobă în care ard lemne.
Pentru majoritatea copiilor de la oraș de acum, asta înseamnă ce însemna sushi ul pentru mine la vârsta lor.
"Omul se poate obișnui cu orice..."
ps: azi o să fac salată de varză cu roșii.
In lumea asta în care am toate delicatesele - de care altădată nu știam că există - pe o rază de un kilometru in jur, știți ce e aproape imposibil de găsit? Lapte proaspăt de vacă fiert în ceaunul în care tocmai s-a facut mămăliga pe o sobă în care ard lemne.
Pentru majoritatea copiilor de la oraș de acum, asta înseamnă ce însemna sushi ul pentru mine la vârsta lor.
"Omul se poate obișnui cu orice..."
ps: azi o să fac salată de varză cu roșii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu