tag:blogger.com,1999:blog-50042639126840875362024-02-21T10:11:02.059+02:00rodica lazarrodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.comBlogger80125tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-49821499015517822072020-08-05T08:59:00.011+03:002020-08-05T10:22:27.428+03:00Seful de luni<ul class="ul1" style="-webkit-text-size-adjust: auto;"><li class="li1" style="font-size: 21px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1" style="font-family: Menlo-Regular; font-size: 14px;"></span><span class="s2"> Seful trase aer in piept si cobori din masina. Isi indrepta spatele si privi in jur. Era cald, senin, doar o zi de luni. In spatele usii de sticla simtea cu coada ochiului cum se repliau paznicii, asa ca generos, le dadu timp. Verifica daca oprisera loc de parcare pentru secretara lui- asa, doar de amuzament; bineinteles ca oprisera. Intra in institutie cu figura concentrata, preocupata, usor trista pentru ca lucrurile erau grave si grele si el stia ca <span class="Apple-converted-space"> </span>asta trebuie sa se vada si pe chipul lui. Salutul era schitat vag, obosit de griji, condescendent. Cu ochii mijiti vedea doar cum umbrele zambeau si se lipeau de pereti. Era mic de statura - ca orice sef mare, isi zambi in gand, mandru de autoironia lui. O lua pe scari pana la etajul unu- unde-si avea biroul; n-avea sens sa puna lift. Mersul pe scari era activitate sportiva- haha, cat umor am in dimineata asta, sunt ceva... isi spuse iar si intra in birou. Dupa ce inchise ochii si lasa capul pe spate, striga la secretara sa ii aduca ceasca de cafea. Isi scoase telefonul, respira adanc si intra pe grupurile de whats up ale companiei. Le trecu iar cu vederea, da, da... si se opri la mesajele din ajun. Il reciti pe al lui si isi zambi. Era atat de bun! Nu-l scrisese el personal, dar era sigur ca il reprezenta si oricum nu-si dadea nimeni seama de asta; ar fi putut sa jure. Nimeni! Intra in lista cu participantii la conversatie si cauta atent, puse doua intrebari secretarei prin usa intredeschisa, apoi reusi. Elimina de pe lista de pe whats up pe cei patru pe care ii concediase ieri. <span class="Apple-converted-space"> </span>El era admin ul grupului, cine altcineva sa o faca? Nu mai erau angajatii companiei, cine stie ce informatii....removed. Gata. </span></li><li class="li1" style="font-size: 21px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Ridica ochii din telefon si dadu sa strige dupa cafea, dar era in fata lui, pe birou. Fusese atat de concentrat, ca n-o simtise pe secretara. Isi privi <span class="Apple-converted-space"> </span>iar telefonul si zambi obosit. E greu, da, isi spuse si privi in jur, apasat de propria importanta. E greu. Si era abia luni. </span></li></ul><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="t1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; border-collapse: collapse; color: black;"><tbody><tr><td class="td1" style="border: 1px solid rgb(170, 170, 170); padding: 1px 5px;" valign="top"><p class="p2" style="font-family: helvetica; font-size: 12px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 13.8px;"><span class="s3"></span><br /></p></td><td class="td1" style="border: 1px solid rgb(170, 170, 170); padding: 1px 5px;" valign="top"><p class="p2" style="font-family: helvetica; font-size: 12px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 13.8px;"><span class="s3"></span><br /></p></td></tr><tr><td class="td1" style="border: 1px solid rgb(170, 170, 170); padding: 1px 5px;" valign="top"><p class="p2" style="font-family: helvetica; font-size: 12px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 13.8px;"><span class="s3"></span><br /></p></td><td class="td1" style="border: 1px solid rgb(170, 170, 170); padding: 1px 5px;" valign="top"><p class="p2" style="font-family: helvetica; font-size: 12px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 13.8px;"><span class="s3"></span><br /></p></td></tr></tbody></table><br />rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-91097992887337690432020-07-17T10:25:00.001+03:002020-07-17T10:25:39.793+03:00Ce n-am sa fac vara astaPoate că ați făcut asta: când ești trist sau melancolic sau când te simți singur, te întinzi pe spate și te uiți la cer.<br />
Si poti sa privești avioanele care trec deasupra și să te gândești la oamenii care sunt în ele; unde se duc, cu cine, cum e viața lor, cum le va fi vacanța. Si apar tot felul de posibilități- pentru mintea ta, mai ales.<br />
Apoi vine un altul și incă unul...sigur, uneori e de-ajuns unul.<br />
Am facut asta prima oara în copilărie- când nu vedeam atât de multe avioane; nu voiam decât să plec departe, sa văd lucruri și locuri noi. Oamenii din avioanele alea se duceau unde voiam eu să merg și erau ca o proiecție a mea în viitor.<br />
Momentul când am făcut iar asta și pe care mi-l amintesc foarte bine, a fost când eram întinsă lângă un om cu care aș fi vrut - atunci - să mai stau și care nu cred că voia în acel moment același lucru.<br />
Si avionul ăla care a trecut pe deasupra m-a făcut să nu spun lucruri pe care nu voiam să le spun.<br />
A trecut cu oamenii lui fericiți care aveau lângă ei oameni care voiau să fie atunci cu ei, cu oamenii lui care se duceau în vacanțe fericite ca acelea în care altădată fusesem și noi.<br />
A trecut avionul ăla cu oameni fericiți și care aveau vieți ca în romane.<br />
Si am tăcut; și chiar dacă nimic nu a mai fost la fel - așa cum se întâmplă în viață când trec clipe "de alea" - mi-a rămas această tristă bucurie: ca uneori - mai ales vara, desigur - când mă simt singură sau melancolică să privesc avioanele care trec sus, departe, cu oameni care au vieți ca în romane.<br />
Si stiu că uneori eu sunt în avionul ăla și acolo jos e cineva care e trist sau... și se uită spre cer și vede viața mea ca un roman.<br />
Asta nu cred c-am să fac vara asta, nu cred.<br />
Nu pentru că nu mă voi simți singură sau melancolică, dar avioanele de vara asta sunt niște romane ciudate, pe care nu știu încă să le citesc.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-46904694351790788632020-05-28T12:28:00.000+03:002020-05-28T12:34:37.050+03:00Când se vede totIn teatru există această vorbă: "pe scenă se vede tot"; și de cele mai multe ori, chiar așa e, doar că trebuie să știi să te uiți.<br />
Stiți unde se mai vede foarte mult? - în jurnalism. Imi dau seama cât de aberantă poate fi această afirmatie în epoca "fake news" ului , dar dacă știi să "te uiți", dacă vezi unde apar informațiile, când, daca te uiți și "în partea cealaltă", poți să îți faci o idee despre adevăr sau realitate.<br />
Sau dacă chiar gândești; dacă nu te fură zvonul, sângele, frustrarea, sau cel mai grav, interesul personal imediat.<br />
Fiind eu acum fratele care și-a mâncat geamănul jurnalist cand a dat la teatru, mă uit uneori la "jurnaliști" și sincer, mă doare.<br />
Dupa ce ma revoltă evidența unui articol sau interviu plătit, plin de enormitați, sau chiar de adevăruri simple, normale, dar prezentate ca daruri ale Sfantului Duh, mă opresc și mă gândesc la cel care a scris.<br />
Dincolo de "cadrele" plătite alese dintre studenți ratați sau mai rău, dincolo de pleavă, există cei care au plecat la drum cu vise, cu dorința de a schimba sisteme, mentalități, lumi...Ceva s-a întâmplat pe parcurs și acum sunt doar alti bieți oameni care repetă "adevarurile" pentru care sunt plătiți până ajung, în cel mai fericit caz, să le creadă.<br />
Prostituția în sensul clasic al termenului se face in camere cu draperii trase și lumini difuze.<br />
Articolele și interviurile plătite se desfășoară in văzul tuturor.<br />
Si sper doar că trăiți momentul în care v-ati convins, pentru că altfel, e al dracului de trist.<br />
<br />rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-81429445511889929352020-05-17T13:26:00.002+03:002020-05-17T16:54:54.492+03:00E liber la gândit, mereu va fi!Există oameni care nu pot înțelege că ar putea gândi "peste, în afara" lor. Existența lor se învarte în jurul propriei persoane, cu conturul trasat pe dinăuntru.<br />
Există oameni care înțeleg că se poate gândi "în afara" ta însuți, dar realizează că ei nu pot. Acești oameni se vor simți mai liberi ca alții pentru că...simplu, ei nu pot gândi peste ei.<br />
Cea mai vagă idee de altruism, de "cel de lângă tine", "patriotism", "bine general", "viitor" si chiar "iubire" e străină pentru ei pentru că...simplu, e "in afara" lor. Ei sunt plini de certitudini si chiar de realizări, Sunt adaptați acestui moment, cel de ACUM, indiferent cât de repede se schimbă acesta. Chiar cei mai deștepți dintre ei nu vor realiza - iar cei care o vor face totuși vor respinge categoric și cât mai definitiv gândul - că sunt, probabil, cei mai inutili dintre oameni.<br />
Gândul aducător de sentiment, emoție, căldură, de bine se duce mereu în afară. Iubirea e dinspre dinăuntru.<br />
S-ar putea să fie pur și simplu oameni fără talent.<br />
Nu sunt sigură că există oameni care pot gândi peste ei inșiși dar nu vor...cred că mai devreme sau mai târziu un gând va fi mai puternic decât voința.<br />
Nu sunt sigură că există oameni care ar putea fi convertiți la a gândi "în afara" lor, peste contur.<br />
Dar ar fi frumos.<br />
<br />rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-17085783897088084292020-04-03T14:23:00.000+03:002020-04-03T16:39:50.340+03:00Salată de varză cu roșii<div style="text-align: justify;">
Imi place caviarul, gustul de avocado, aș pune trufe/ulei de trufe peste aproape orice. </div>
<div style="text-align: justify;">
Imi plac sandvișurile cu pastramă de rață, foie gras -ul, aș putea trăi doar cu sushi. </div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Imi plac icrele de știucă crude. </div>
<div style="text-align: justify;">
N-am încercat niciodată gândaci, șerpi etc.</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imi place să mănânc pe masa aranjată frumos, chiar când sunt singură.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am avut în facultate câteva luni bune când masa de bază era pâine cu miere de albine, de pe patura aranjată în mijlocul camerei pentru că nu aveam masă. Mierea venea de la părinți - din Onești sau de la Piatra Neamț de unde era colega mea, iar singura pretenție care ne trecea prin cap era ca pâinea să fie proaspătă. </div>
<div style="text-align: justify;">
Zile întregi mâncam salată de varză cu roșii - era o doamnă care ne dădea roșii pe datorie până venea bursa, iar cel mai bun lucru era salata de cartofi făcută de Ada.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Normal că te gândești zilele astea la tot felul de lucruri - la ce ai putea renunța, fără ce ai putea trăi totuși. </div>
<div style="text-align: justify;">
Vorbeam ieri cu un prieten despre mâncare și ne spuneam că am putea trăi, de fapt, cu foarte puțin. "Pot trăi cu cartofi fierți o grămadă de vreme, am mai trăit așa." mi-a spus el.</div>
<div style="text-align: justify;">
Putem trăi cu foarte puțin - și zilele astea ne putem aminti sau învăța asta. </div>
<div style="text-align: justify;">
Nu cred că lumea va ieși cu totul alta, ca de sub un văl. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dar cred că mulți își vor regândi viața și asta cred că va face mai mult bine. </div>
<div style="text-align: justify;">
Nu știu cum vor percepe copii noștri această perioadă - nu acum, ci mai târziu - poate ca o masă pe pătură în mijlocul unei camere de cămin, poate ca o salată de varză cu roșii. </div>
<div style="text-align: justify;">
Nu cred că ar trebui să ne refuzăm plăceri, ci doar să ne amintim că le putem reinventa.<br />
<br />
In lumea asta în care am toate delicatesele - de care altădată nu știam că există - pe o rază de un kilometru in jur, știți ce e aproape imposibil de găsit? Lapte proaspăt de vacă fiert în ceaunul în care tocmai s-a facut mămăliga pe o sobă în care ard lemne.<br />
Pentru majoritatea copiilor de la oraș de acum, asta înseamnă ce însemna sushi ul pentru mine la vârsta lor.<br />
"Omul se poate obișnui cu orice..."<br />
<br />
ps: azi o să fac salată de varză cu roșii.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div>
<br /></div>
</div>
</div>
</div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-37393167133066774022020-04-03T13:17:00.004+03:002020-04-03T13:17:41.447+03:00Zi de carantina ( 31 Martie 2020)Am iesit azi dupa 10 zile din casa.<br />
Am fost la magazinele mici de la colt: am luat paine calda, varza, capsuni, praz, rosii si ceapa verde; lapte, branza, batog de crap si dulceata de cirese amare. Mica florarie s-a inchis.<br />
Am fost constienta tot timpul de faptul ca asta e posibil sa nu mai fie la fel de usor peste o luna.<br />
M-am salutat cordial cu vanzatorii de la brutarie, cu doamna de la real foods- ne-am zambit de sub masti si ne-am urat “sa ne vedem cu bine!”. Senzatia ca “e ceva”- e mai concreta cand stai fata in fata cu cineva cunoscut dar amandoi aveti masti si manusi. Mergand spre casa, m-am gandit apoi la toti oamenii care nu-si permit “rasfatul” meu de azi nici in vremuri bune, la cei care nici nu stiu daca si ce mananca zilele astea si mi-am aruncat vinovatia peste oamenii de pe trotuare sau pe multele masini de pe strada. Nu stim mereu ce sa facem cu trairile si sentimentele de zilele astea -mai ales ca nu e nici o scena deschisa sa le urli acolo. As vrea, as vrea din tot sufletul sa pot sa fac mai mult, dar nu pot decat sa stau in casa.<br />
Mainile ingheata mai repede in manusi de cauciuc.rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-48945091958338883332020-03-27T17:58:00.001+02:002020-03-27T17:58:44.866+02:00Azi, de ziua teatruluiToate scaunele din toate teatrele lumii sunt goale azi.<br />
Lumea întreagă e un teatru fantomă prin care bântuim cu toții de după perdele, de după măști, de după spaime.<br />
Nu știm ce va urma, improvizăm de la o zi la alta, nu știm nici măcar în care act suntem.<br />
<br />
Pentru că nu ne ducem la nici un spectacol și la nici o repetiție și știm că nu știm când se va întâmpla din nou, totul se simte mai acut și ecoul pare mai lung.<br />
<br />
Pentru că nu știm cum va fi lumea după, nu știu dacă să sper că teatrul va semăna cu cel de dinainte de această plagă.<br />
<br />
Poate va semăna mai mult cu cel la care visam, poate va fi ușurat de mizeriile vremurilor, de orgoliile de dinainte de însingurare. Poate și pentru teatru este un moment din care va ieși mai puțin poluat.<br />
<br />
Poate după va apărea un teatru septic, din care va dispărea apropierea și șoapta timbrată.<br />
Stiți de câte ori văd în lumină saliva colegului, de câte ori o simt? Voi reacționa altfel după? Instinctele noastre vor fi modificate? Voi tresări la tusea partenerului mai mult decât la gândul lui?<br />
Atingerea unui om...cât vom amâna o atingere? Dar e despre teatru azi...<br />
"La ce ma gândesc acum!...Ce lucruri îmi vin acum în minte...Si de ce m-aș rușina?" cum ar spune Raskolnikov.<br />
<br />
Nu, sigur că nu. Ne va fi dor unii de alții și de tot ce-am trăit cândva.<br />
Și vom vrea înapoi; și poate vom primi ceva înapoi și ceva chiar mai bun și ceva nou cu care vom construi lucruri...altele.<br />
<br />
Azi toate teatrele lumii sunt goale.<br />
Nu știm cu ce le vom umple după.<br />
Dar în îngrijorare e și așteptare si posibilitatea de nou.<br />
Adică speranță.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-16586801930009208562020-03-15T13:29:00.000+02:002020-03-15T14:27:28.044+02:00TimpOamenii se pierdeau...alergau ca disperatii, consumau si aruncau in nestire.<br />
Oamenii nu mai aveau timp sa vorbeasca unii cu altii.<br />
Oamenii nu mai aveau timp sa stea cu familia, sa gateasca, sa se uite unii la altii, sa se plictiseasca si impiedice unii de altii- cum se intampla candva intr-o familie.<br />
Oamenii se impingeau unii in altii, isi intrau unii in respiratia si vorbele celorlalti.<br />
Oamenii nu se mai vedeau unii pe altii, nu mai aveau timp sau interes sa desluseasca trasaturi, ticuri, sa asculte voci sau inflexiuni.<br />
Erau ingramaditi si totusi singuri, ingramaditi si atat de departe unii de altii.<br />
Oamenii murdareau si otraveau totul in jur cu nepasare.<br />
Oamenii nu mai traiau cu oamenii.<br />
<br />
<br />
Si-atunci, zeii au pus pauza.<br />
Poate dupa spaima si suferinta va urma intelegere.<br />
Intr-un fel crud, dar daca de fapt primim timp?rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-82912390087190842352020-03-06T10:00:00.000+02:002020-03-06T11:19:31.813+02:00Avem nevoie de eroi!Am iesit de pe Facebook de vreo trei ani si nu am regretat, chiar daca uneori m am simtit rupta de lume, chiar daca am realizat ca nu am facut decat sa schimb o "bula" cu alta.<br />
Din cand in cand, prieteni sau colegi imi mai povesteau "ce se intampla pe facebook". Pentru ca da, unele lucruri se intampla doar acolo.<br />
Acum, ca stim cu totii cum/ca ajung la noi mai ales informatii care "ne intereseaza" si prea putini avem timp, rabdare, pricepere sau interes sa ajungem si in alte "buli", traim cu totii - noi cu noi.<br />
Si apoi ne miram ca marele nostru act de curaj, de rebeliune, de justitie nu a schimbat nimic, desi am avut atatea "like" uri, sau atatea "share" uri.<br />
Sau nu ne miram, ne ajunge asta. Mai ales daca trei colegi ne lauda a doua zi pentru frumoasa postare, ne zambeste seful sau dimpotriva se incrunta la noi si asta ne hraneste impresia de "dizidenta", "rezistenta".<br />
Dar schimbam ceva? Cu adevarat? Ne aude cineva? Poate mai mult decat pe unul care a parasit platforma, dar realmente, realizam ceva? Inafara faptului ce ne inregimentam intr-un grup la care ajunge doar anumite informatii, realizam ceva?<br />
Daca nemaifiind pe facebook trebuie sa actionezi concret, pentru ca nu ai cum altfel?<br />
Desi e muuult mai usor sa scrii ceva si sa iti ostoiesti astfel nevoia de mers la vot.<br />
Am facut aceasta introducere lunga sa ajung la gandurile si framantarile acestor zile: "cazul Bulandra"- cum inteleg ca se numeste pe wall uri. Cam tarziu, ce-i drept, dar teatrul devine un caz. Pe facebook doar. Deocamdata.<br />
S-au exprimat opinii - au ajuns la mine prin mesaje pe whats up cele mai multe. Ironic, da.<br />
Si in timp ce ma simt usurata ca nu sunt tarata in febra comentariilor si taguirilor, realizez ca a aparut un trend nou: scriem despre asta, dar nu spunem nimic.<br />
"O dam anonima" a devenit "o dam incerta" - faptul ca suntem artisti ne permite asta.<br />
Asa ca iata-ne fie revoltati, fie raniti, fie indarjiti, fie visatori, fie detasati, fie absenti. Dar fara o pozitite clara - sau prea putine.<br />
Stimati cetateni, "vocile cetatii" - artistii - sunt ragusite, obosite, speriate.<br />
Avem nevoie de un erou - unul care sa salveze muzeele, operele, teatrele - de hoti si de noi insine.<br />
Avem nevoie de ajutor dinafara - noi suntem pregatiti si curajosi cand rostim texte scrise de altii - imi e foarte clar zilele astea.<br />
Voi, cetatenii, ar trebui sa cautati alaturi de noi pe cineva care sa ne salveze pentru ca traim din banii vostri, iar cei care ne umilesc, dezbina si intarata pe noi, fura de la voi!<br />
Obisnuiam sa fac gluma asta tampita - (se spune ca teatrul nu moare niciodata ) ca daca teatrul va muri undeva, aici va muri.<br />
Poate trebuie sa moara si nu ne dam noi seama- si oricat ma sufoca gandul asta - mi-e destul de clar ca daca nu primim ajutor, noi il vom lasa sa moara, sau in cel mai bun caz sa intre in adormire si amorteala pana cand lumi mai bune il vor merita din nou.<br />
<br />rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-28009578714401314292018-10-03T15:52:00.000+03:002018-10-03T17:37:33.479+03:00Nu se poate hotărî prin lege pe cine iubești!Pe la 8 ani, i-am explicat fiicei mele că există bărbați care iubesc femei, bărbați care iubesc bărbați, femei care iubesc bărbați, femei care iubesc femei și că asta e firesc.<br />
<div>
Eu nu țin minte la ce vârstă am citit despre asta prima oară, dar țin minte că atunci când am aflat prima oară despre un prieten că aste gay, nu am avut nici o reacție. Nu m-am mirat, nu am fost contrariată, am primit această informație ca pe oricare alta.</div>
<div>
Ăsta e unul dintre lucrurile cu care mă mândresc: niciodată nu am cântarit/ judecat oamenii în funcție de orientarea lor sexuală, niciodată nu a însemnat asta nimic pentru mine. Nu știu de unde îmi vine asta; nu m-a învățat nimeni, niciodată. </div>
<div>
Și în timp ce unui copil îi poți explica simplu : așa stau lucrurile, unui adult se pare că e mai greu. Am incercat de câteva ori.</div>
<div>
În lumea asta atât de nebună, imi pare rău pentru oamenii care se încarcă și cu ura împotriva celor care nu iubesc pe cine „trebuie”.</div>
<div>
N-o să pretind că sunt atât de naivă să cred că acest referendum e despre asta, așa cum nu cred că își poate cineva imagina că se poate hotărâ prin lege pe cine să iubești.</div>
<div>
Mă întristează risipa de bani, de energie, opacitatea si sălbăticia argumentelor.</div>
<div>
Știu sigur că e zadarnic. </div>
<div>
Copiii nostri vor trăi intr-o lume în care vor iubi pe cine vor vrea. Nu îi vedeti cât de deștepți sunt, cât de ușor se adaptează?</div>
<div>
E ridicol să crezi că niște oameni nefericiți și mânați de cine știe ce calcule, vor dicta acestor copii pe cine să iubescă. </div>
<div>
Nu știu cum iși cresc alții copii, dar al meu va învăța că atunci când vine vorba de iubire, oamenii aleg singuri pe cine să iubească. </div>
<div>
Nici o lege nu poate hotărî asta pentru ei!</div>
<div>
<br /></div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-18845633228345372622017-11-13T13:48:00.002+02:002017-11-13T13:48:34.496+02:00ReechilibrăriDe zeci de ani, mai ales în showbiz, bărbații sunt tratați diferit.<br />
Orice bărbat care are o părere sau o preferință și-o exprimă liniștit, fară nici o reținere.<br />
Orice barbat care întarzie, vine cu textul neînvațat, nedormit, mahmur, care face glume deplasate, porcoase etc este un artist, un rebel și totul se trece în contul acestui statut.<br />
Orice femeie care are o părere sau o preferință, e atentă, cântarește dacă o exprimă sau nu- dacă nu e Meryl Streep.<br />
Orice femeie care are o cerință, care întârzie, care face o glumă etc, este rea, istericaă, greu de lucrat cu.<br />
Așa a fost întotdeauna.<br />
Singura parte bună a acestui prelungit scandal pornit de la Weinstein e că lucrurile au șansa să se echilibreze.<br />
Poate.<br />
Poate oamenii vor fi mai puțin severi cu femeile și mai puțin atât de îngăduitori cu barbații.<br />
DACĂ.<br />
DACĂ mai ales femeile vor începe să fie mai îngaduitoare unele cu altele.<br />
E un moment cand mai ales noi, putem da o șansă acestui raport, îl putem echilibra.<br />
Și pe urmă, noi toți, ca oameni, trebuie să fim atenți să nu ne transformăm în mașinării care nu-și permit glume, gesturi și apropiere- de frică.<br />
Poate pare doar un episod, dar nu cred.<br />
Așa cum după un cutremur se reașează plăcile, cred că va urma o reechilibrare a raporturilor.<br />
Sper doar ca toate astea să ne lase umani.rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-68034299498297944922017-08-08T16:10:00.001+03:002017-08-08T16:10:09.138+03:00Mornings<br />
The light is melting between us,<br />
We breath just whispers.<br />
I can't return now.<br />
Everything is new and for always.<br />
I'm never gonna sleep like this again.<br />
I'm never rise my peaks like this again.rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-36634317722040000462017-02-18T16:34:00.000+02:002017-02-18T16:34:16.617+02:00pentru un prieten<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Nu trai temerile celuilalt!</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">In relatia de prietenie, de lucru, de iubire e intotdeauna unul mai experimentat.</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Nu trai fricile lui!</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Din convingere, cu cea mai buna credinta, te va sfatui in legatura cu actele tale; si poate are/ va avea dreptate. Doar ca sfaturile vin in urma unei experiente; traite! De el, nu de tine.</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Nu-ti reduce posibilitatile, traind rezultatul experientei celuilalt. Nu-ti minimaliza sperantele, crezurile, visurile doar pentru ca ale lui s-au oprit.</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Te sfatuieste de bine, dar iti ia din viata. Orice greseala traita e mai valoroasa decat o sansa ratata din cauza ca ai fost prevazator.</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Indrazneste, chiar daca prietenului/ colegului etc nu i-a reusit acum 10 ani; s-au l-a costat...cine stie ce.</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Nici o sansa nu e egala cu a celuilalt; si-atunci de ce sa crezi ca un risc e la fel de periculos, la fel de sortit pieirii?</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Ai grija de curajul tau si nu trai spaimele lui!</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Ps: daca e un om destept, va avea chiar el grija de asta.</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;" />rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-36977653506575372852017-01-08T16:44:00.003+02:002017-01-08T16:44:54.642+02:00DueteActorii sunt de cele mai multe ori, în feluri diferite, personalitati spumoase. Chiar sunt. Au umor, tot felul de glume si povestiri de la repetitii/filmari, pe care cam toata lumea le gusta.<br />
Cam asta e. E o lume aparte pe care noi o iubim si intr-un fel sau altul le transmitem asta si celor dinafara ei.<br />
Uneori „ne călcam pe coadă”. Nu pentru că vrem asta, ci pentru că „preaplinurile” se ciocnesc, intersectează. Suntem prea obositi sau prea ambalati ca sa ne gândim la celalalt; sau poate ăsta e felul nostru. În cele din urmă, unul sau altul va intelege sau va ceda: sau nu.<br />
Mi s-a intamplat de cateva ori in viata sa ma intalnesc cu colegi cu care e pur si simplu delicat sa „coexisti”. Si asta e, nu e vina nimănui.<br />
Dar vreau să vorbesc despre altceva, despre bucurie.<br />
Mi s-a intâmplat pe platoul de filmare sau la repetitii sau inafara meseriei, sa fiu colegă/prietenă cu oameni care pot fi la fel de haiosi, să zicem, pe cât imi imaginez/zic ceilalti că sunt eu.<br />
Si cu unii se intampla acest minunat acord, nestabilit, de a fi prin rotatie, cand ”starul”, cand „aruncatorul la plasa”. Poate părea greu de crezut între actori, dar se intamplă asta. Am astfel de prieteni. Care au generozitatea si talentul de a te lăsa să strălucesti când e cazul, de a fura „show” ul când e momentul lor. Când stii că e cazul ca tu sa asculti si să te bucuri pentru ei.<br />
E ca lucrul in echipă. E un sentiment tare fain. Atunci când te lasă să strălucesti, te bucuri si le esti recunoscător, atunci când e randul lor, tu le ridici la plasă si te distrezi ca toti ceilalti, te bucuri de umorul si stralucirea lor si incă o data că le esti prieten.<br />
Se simte, credeti-mă.<br />
Mi s-a intâmplat ca la niste filmari, cei din echipă să imi spună cât de tare se distrează când sunt x si y pe platou. Pentru că fiecare respecta momentul celuilalt. Se lăsau sa fie, prin rotatie, „staruri”. Echipa râdea, lumea era mai fericită, zilele grele treceau mai usor.<br />
Poate că asta nu iti face cariera mai bună sau mai plină. Dar iti face viata si munca mai plină de hohote si pentru mine asta contează al naibii de tare.<br />
Nu suntem, nu cred că e bine sa fim toti , tot timpul, cei mai profunzi, cei mai buni si mai talentati din lume.<br />
A-ti permite sa fii cel mai slab, cel mai rău, cel mai...din grup, iti poate da satisfactie.<br />
Bucuria de a te lăsa ca prietenul, colegul tau să fie mai bun uneori, iti da o libertate care nu te face doar un om mai bun, dar si un artist mai bun.<br />
Poate sa pară ”bullshit”. Nu-mi pasă; cei care stiu asta, o stiu. Si se bucură.<br />
Si e o bucurie in plus.rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-86675338228091167212016-12-30T14:26:00.000+02:002016-12-30T14:41:01.314+02:00Curajul din online sau fâstâceala din real Niciodată nu a fost munca mea mai analizată si judecată ca anul acesta.<br />
E normal. Am jucat in serialul HBO ”Valea Mută” și oricine plătește cablul are dreptul sa-și dea cu părerea; uneori și cei care nu plătesc.<br />
Vă împărtășesc această experiență care mie mi s-a părut ruptă dintr-un sitcom: sunt cu o prietenă la coadă intr-un mall. În timp ce studiez prăjiturile, vânzatorul mă întreabă ce vreau, eu ridic ochii și spun: „O, nu e rândul meu, e domnișoara. Domnișoara încremenește. Eu întăresc: nu sunt eu, eu sunt dupa, prietena mea e la coadă, dvs sunteti.”<br />
Și zâmbesc; ea e în continuare încremenită, se bâlbâie, momentul se prelungește ciudat...și cere o apă plată. Vânzătorul o priveste și el surprins, mă intorc spre prietena mea: „nu a fost ciudat?”.<br />
Ea râde și în cele din urmă imi povestește cine e, cum are un blog unde și-a dat cu părerea despre serial - stai, asta e mult spus, nu și-a dat cu părerea despre serial - a scris doar o postare despre cât de prost joc eu în serial. Să ne înțelegem: cel mai apropiat aspect al meseriei ei de a mea este că a apărut la tv.<br />
Credea biata de ea, ca am recunoscut-o și cine știe ce o sa fac.<br />
Ce voiam să spun e ca există acest gen de reacții; mi le-au povestit și alți colegi care trec/au trecut prin asta.<br />
Oameni care sunt foarte critici și „răi”- e un fel de modă asta, sa fii un critic „rău”, nimic nu e destul de bun pt tine - te întâlnesc apoi și nu te pot privi în ochi.<br />
E ceva bun aici - dovedește că au bun simț, că poate sunt timizi de fapt, că sunt conștienți că ești și tu om etc<br />
Eu și colegii mei - suntem destul de căliți, să știți! Suntem refuzati de multe ori in viața asta...face parte din meseria noastră. Pentru noi, fâstâceala voastră e aproape înduioșătoare, mai ales că de multe ori nici nu vă citim - asta face parte din instinctul nostru de apărare.<br />
Deci e ok sa scrieți ce gânditi!<br />
Forma in care o faceti, ei bine, asta vă privește!<br />
Voi trăiți cu voi.<br />
Dar fain și important e sa v-o și asumați in viata reală.<br />
PS: prietena mea imi spune: realizezi ca tu nu mai știi cum o cheamă? Și chiar nu știu.rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-19044170126913437812016-12-19T19:35:00.001+02:002016-12-19T20:51:32.034+02:00Pilele si reușitaAm crezut că a dispărut expresia „a avea pile”; am crezut ca am migrat și noi spre „nepotism”, „interese” etc.<br />
Am aflat azi că nu. O colegă actriță a povestit cum o alta a acuzat-o că ar fi luat o audiție pentru că are pile.<br />
Și din una în alta, m-am trezit că scriu postul ăsta despre cum devii pilos in meseria noastră.<br />
<br />
Știți cum se fac o grămadă de pile în meseria noastră?<br />
Lucrezi la un proiect în care iți faci cât mai bine treaba; ești cât se poate de profi; te porți civilizat cu ceilalți, indiferent de ce și cât fac ei în proiectul respectiv. Dacă se poate să ai și un rezultat cât mai bun, ar fi grozav.<br />
<br />
Te vede cineva, te place și vrea să lucreze cu tine.<br />
Altcineva pronunță numele tău intr-un context potrivit; nici nu erai în discuții, dar cineva ți-a păstrat o amintire bună și zice numele tău. Îi dă altcuiva o idee.<br />
Sunt vreo doi, trei oameni încântați de tine, care aduc vorba cât se poate de des despre ce minunat ești tu; și începe cumva, să se insereze în mintea a încă doi, trei că ești chiar minunat. Ați prins-o.<br />
Tocmai pentru că știu asta, unii nu vor vorbi niciodată de tine; doar că ei nu au putere mare, pe o perioadă prea îndelungată.<br />
Astea sunt pile în meseria noastră. Așa funcționează.<br />
Dacă sunt încântat de un actor/actriță il/o pomenesc mereu; la fel fac și alții.<br />
Astea sunt pile.<br />
Un om încântat va vorbi despre tine încercând să-l încânte și pe cel din fața lui; așa iți va pune o pilă.<br />
<br />
Și în timp ce alții caută să „explice” reușitele tale, tu le trăiești.<br />
I-ar fi mai bine să te scoată la un ceai, cafea, să incerce să vadă „cum e treaba”,să se intrebe ce i-o fi lipsind, dar asta e mai greu.<br />
E mult mai simplu să îți explici un eșec ca fiind reușita nemeritată a celuilalt.<br />
<br />
<br />
Fiecare om câștigat- prin umor, farmec, talent, bunătate, lingușeală -daca vrei și ține- îți aduce o pilă.<br />
Se pun multe pile pentru noi de care nu știm, nu vom afla niciodată, dar asta e o altă discuție.<br />
Până una alta, asculta-mă: vezi-ți de pilele tale! ;)<br />
<br />
<br />
<br />rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-25447418820091875722015-02-13T09:20:00.000+02:002015-02-13T11:55:51.400+02:00ce ai alege?<br />
<br /><div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />
daca maine ti se ofera sase ani de viata luxoasa, sase ani de faima si putere, sase ani de viata in care ai ce iti doresti in schimbul unei ore in care sa nu stii daca vei merge sau nu la inchisoare, ai spune da?<br />
sase ani de putere pentru saizeci de minute in care nu stii daca urmatorii sase ani esti inchis sau liber.<br />
saizeci de minute in care...astepti; fara nici o putere.<br />
<br />
nu te grabi sa raspunzi.<br />
daca ai o viata pe care o consideri neimplinita, daca esti bolnav, daca te simti „nefericit”, daca ti se pare ca ti-a ajuns, poate esti tentat sa zici: „daaaa, nu conteaza, da! m-am saturat! mai bine sase ani plini decat...”<br />
dar conditia e ca ei vin la pachet cu saizeci de minute in care astepti ca alti oameni sa hotarasca daca vei fi inchis sau vei fi liber.<br />
ora aia e obligatorie.<br />
o ora in care astepti ca cineva sa iti ia libertatea.<br />
o ora in care nu stii daca iti vor lua sau nu libertatea, in care nu mai stii daca cei sase ani au contat sau nu.<br />
<br />
ce-ai alege?<br />
<br />
sase ani pentru saizeci de minute in care...<br />
<br />
<br />
nu i-as vrea.<br />
anii aia, nu i-as vrea.<br />
ora aia mi se pare mai grea decat sase ani de inchisoare. o ora in care nu-ti apartii, nu apartii nimanui, asteptarea aia...merita?<br />
nu exista faima sau putere care sa fie mai bune decat orice neimplinire, orice nesomn...in libertate.<br />
pentru mine.<br />
<br />
<br /><br />
<br />
<br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-82701173233949423012014-12-18T00:33:00.000+02:002014-12-18T00:35:35.735+02:00posibilitati<div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />nu am mai vazut-o demult.<br />
mi-am amintit figura ei, fara sa stiu exact de unde.<br />
incetul cu incetul, am localizat-o in oraselul de provincie de unde vin.<br />
ii privesc pozele si chipul ei se contureaza din ce in ce mai bine. trasaturile ei sunt puternice, mi-au placut candva si acum se intorc, fara multe detalii, dar cu apasare.<br />
<br />
are cinci copii; e cadru didactic.<br />
hainele ei sunt haine de provincie; sunt combinate intr-un anume fel; sunt haine pe care noi, ”copii destepti” plecati in capitala, nu le judecam, dar le observam.<br />
copii sunt frumosi, toti.<br />
ea, in costum de baie arata ca altele dupa multa sala si masaje si...<br />
totul e provincial, vad asta.<br />
nimic dupa care sa tanjesti.<br />
<br />
dar dincolo, dincolo de asta e o liniste si o impacare...<br />
nici o poza nu vrea sa demonstreze nimic, e pusa doar pentru prieteni.<br />
nu anunta, nu trambiteaza, nu vinde nimic.<br />
da vesti prietenilor.<br />
nici o nevoie, decat de a fi cu ai tai.<br />
ambitiile sunt concrete si posibile si implinirea lor nu va musca buza nimanui.<br />
nu are nevoie de nici o confirmare, de la nimeni.<br />
ea este ceea ce e.<br />
nu pierde timp asteptand aprobari, nu pentru ca e ”simpla”, ci pentru ca ea e.<br />
si nimeni nu trebuie sa ii aminteasca asta.<br />
<br />
nici o invidie sau melancolie.<br />
ci o imensa bucurie ca viata e asa; inca; bucuria ca ar fi putut fi viata mea.<br />
<br />
<br />
<br />
trec uneori prin sate frumoase din locuri frumoase si ma intreb cum ar fi daca as avea puterea sa traiesc intr-un asemenea loc.<br />
n-o am.<br />
dar imi place sa-mi imaginez viata in liniste, fara nici o goana.<br />
nu e viata mea, dar simt o bucurie ciudata in gandul ca ar fi putut fi;ca ar fi fost chiar foarte posibil.<br />
<br />
<br /><br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-78100379453196128862014-10-08T18:08:00.000+03:002014-10-08T18:09:46.861+03:00fara cuvinte<div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />trei zile de filmare la marea neagra cu o echipa alcatuita in cea mai mare parte a ei din prieteni/amici, oameni care iti plac, sunt un dar.<br />
cand cele trei zile sunt in octombrie, iar marea arata spectaculos, ei bine...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinu4rV0ergWRYwtmapZK1me8FeMdqF-tDhomxVOWgulycB62Yf2fbxNwndhXXvL8gQUsji2UrrfZWKz7hTCAK4cYLojT-AoWY2MfKbWtv4OgBPWuzgLrOMdPJjBYPJnQN3gz9nYeiyJMw/s1600/photo+(3).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinu4rV0ergWRYwtmapZK1me8FeMdqF-tDhomxVOWgulycB62Yf2fbxNwndhXXvL8gQUsji2UrrfZWKz7hTCAK4cYLojT-AoWY2MfKbWtv4OgBPWuzgLrOMdPJjBYPJnQN3gz9nYeiyJMw/s1600/photo+(3).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj031TNo5JX879oqBra39wibEl4MTCDDndgkgGlr0Yd2y0oE6ybbESuKApr-vfvRh8A2bwPrJRhpHxksPSOH-gRfFJ2pkD9jN0ggJN2c9qtfQv2-66ZKbovmB1-7Y5L4sU46vv6EQKrMRk/s1600/photo+(4).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj031TNo5JX879oqBra39wibEl4MTCDDndgkgGlr0Yd2y0oE6ybbESuKApr-vfvRh8A2bwPrJRhpHxksPSOH-gRfFJ2pkD9jN0ggJN2c9qtfQv2-66ZKbovmB1-7Y5L4sU46vv6EQKrMRk/s1600/photo+(4).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEik2cXdS4xUOqZrHyoA2v0O5x1l475QvY4LqBepkoJ4PD10-xsIKQI01WHeSZTKPtm0IrJIsG9bWUl2IVmxu39jvyyXfw1VAZJ8bPbRhiLn1MFh-vlvJyeATm0R0d67Jv-nf0-GktoW1yo/s1600/photo+(5).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEik2cXdS4xUOqZrHyoA2v0O5x1l475QvY4LqBepkoJ4PD10-xsIKQI01WHeSZTKPtm0IrJIsG9bWUl2IVmxu39jvyyXfw1VAZJ8bPbRhiLn1MFh-vlvJyeATm0R0d67Jv-nf0-GktoW1yo/s1600/photo+(5).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcC2zRpIOKV_QWyrtNz_hgBJJXpmpNs-H16oHZSXxgvihhHY2F4Up4WUokaGNbniprBVlvHaEekgc1usaLoCQEi7LQ6y_zH1p9-xpUG0hFLHCY3BuVoeVk_Qf2hSe4Dih18GP4Ye1INe4/s1600/photo+(8).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcC2zRpIOKV_QWyrtNz_hgBJJXpmpNs-H16oHZSXxgvihhHY2F4Up4WUokaGNbniprBVlvHaEekgc1usaLoCQEi7LQ6y_zH1p9-xpUG0hFLHCY3BuVoeVk_Qf2hSe4Dih18GP4Ye1INe4/s1600/photo+(8).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu-FieHRv1FMx2K4pq34TAqCpyMfe7emPFEjVep5OZtQIXDWs69RCDhPTfK24953mHq3l2MBWGK5wGg5ZshScKqXYZU9ROByz-ypeGotvf_IbJUJw8-OlNOMKXy_im3H5YWSmDmI5xfsg/s1600/photo+(9).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu-FieHRv1FMx2K4pq34TAqCpyMfe7emPFEjVep5OZtQIXDWs69RCDhPTfK24953mHq3l2MBWGK5wGg5ZshScKqXYZU9ROByz-ypeGotvf_IbJUJw8-OlNOMKXy_im3H5YWSmDmI5xfsg/s1600/photo+(9).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxKaBQbAeZ-DSXTYdRjpztEJ-OV7-aHB-UYRh9BfOU6hxdOLJuGCo7q68Fdeyxsuja9X87J3d-PinbJ4g5m79B5johp8RBRgc5xuo7mb28iY072yQ_4Wnq4vaS6lQbU4oiutV3AIpfJs4/s1600/photo+(10).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxKaBQbAeZ-DSXTYdRjpztEJ-OV7-aHB-UYRh9BfOU6hxdOLJuGCo7q68Fdeyxsuja9X87J3d-PinbJ4g5m79B5johp8RBRgc5xuo7mb28iY072yQ_4Wnq4vaS6lQbU4oiutV3AIpfJs4/s1600/photo+(10).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKTaHwMQn9BujsUgLeIvqAhvhCken8ujtQNhJXSOQ2mLbXU5jDNUPs8oM_0zupW-rb6_EdN5f9gepBACPJy8Eq9qSSRU41Bbmmf04Wi5VZM6E9llSCtftJRdYzd_STLr-JdrCNRqj3tww/s1600/photo+(11).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKTaHwMQn9BujsUgLeIvqAhvhCken8ujtQNhJXSOQ2mLbXU5jDNUPs8oM_0zupW-rb6_EdN5f9gepBACPJy8Eq9qSSRU41Bbmmf04Wi5VZM6E9llSCtftJRdYzd_STLr-JdrCNRqj3tww/s1600/photo+(11).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPZ_FrIXTSOsi2fUa5HgMZV1BWHH1fzE-T6iNq8DRQXdKKDEi69N0GxbFYa7Du9qJ__5Qs0U9G3erFUdHRJkTVUpM2bdQopXVqtfsHtWjJzzR0anuzH-98iEcFuu5rVtr0FB-zJqMyIjs/s1600/photo+(13).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPZ_FrIXTSOsi2fUa5HgMZV1BWHH1fzE-T6iNq8DRQXdKKDEi69N0GxbFYa7Du9qJ__5Qs0U9G3erFUdHRJkTVUpM2bdQopXVqtfsHtWjJzzR0anuzH-98iEcFuu5rVtr0FB-zJqMyIjs/s1600/photo+(13).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhACxWFmOoIrR9QrfSMTeQOS4KFBgdi9xrQRW6ZBOBq6W4pr88vQFHu3D-1e8VQuVepsWNpaqNDhEe09L_Q_hcWaRNBctyrxP5ncunEPlDF9oOR7P8EEJ8rZItzPdyJKYFK8ovIvIkWOuk/s1600/photo+(12).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhACxWFmOoIrR9QrfSMTeQOS4KFBgdi9xrQRW6ZBOBq6W4pr88vQFHu3D-1e8VQuVepsWNpaqNDhEe09L_Q_hcWaRNBctyrxP5ncunEPlDF9oOR7P8EEJ8rZItzPdyJKYFK8ovIvIkWOuk/s1600/photo+(12).JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br /><br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-50714998711399590432014-09-12T01:45:00.000+03:002014-09-12T01:45:31.519+03:00incerc<div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />
imi invat fetita sa spuna "pe care" - cand e cazul.<br />
imi invat fetita ca nu exista "tigan".
si atunci cand ea aude in vestiar la gradinita o mama spunandu-i fiului ei:" nu fa asa ca doar nu esti tigan" si se uita atent la mine asteptand sa-i fac observatie "doamnei", ii fac cu ochiul si incerc sa ii explic dupa, ce gresit gandeste/ se exprima "doamna".<br />
ii explic fetitei mele ca oamenii care se iubesc, uneori se despart, dar continua sa isi iubeasca puii.<br />
ii explic fetitei mele ca uneori, un baiat iubeste mai mult un baiat decat o fata, iar o fata iubeste mai mult o alta fata decat un baiat - si asta e normal si la fel de frumos.<br />
la fel cum ii explic ca e prea devreme sa se gandeasca daca se va casatori sau nu cu a...<br />
ii explic fetitei mele ca fiecare copil e cel mai frumos/ destept pentru mama lui si ca nu exista oameni urati pe lume.<br />
<br />
incerc sa ii explic lucruri care sunt asezate in mine si pe care imi doresc sa le regasesc "firesti" in jur, macar in urmatorii 10 ani.<br />
incerc.<br />
si sper ca peste 10 ani ele nu vor mai fi lucruri care trebuiesc explicate, justificate, lamurite.<br />
si sper ca peste 10 ani, aceste subiecte nu vor fi.<br />
<br />
sper!<br />
peste 10 ani fiica mea va avea 17 ani!<br />
mai avem timp!
<br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-86268658131007480422014-09-08T19:21:00.000+03:002014-09-08T19:21:16.570+03:00cea mai simpla zi de casting<div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />
ziua unui actor profesionist intr-o zi in care are casting, poate fi in multe feluri.<br />
<br />
un actor profesionist e o persoana care are ca meserie "a fi actor"; a studiat si practica aceasta meserie, iar cu putin noroc se si se intretine din ea.<br />
<br />
cea mai relaxata, sa zicem, zi in care un actor profesionist are un casting, se petrece asa:<br />
se trezeste - poate cu alarma telefonului, poate cu cea a ceasului desteptator.<br />
se spala - cel putin pe fata si pe dinti.<br />
isi face cel putin o cafea sau un ceai - "instant" sau prin diverse alte mijloace - ibric, fierbator, expresor, filtru etc.<br />
se imbraca cu haine si se incalta cu incaltari.<br />
se machiaza - daca actorul e de sex feminin; dar nu neaparat. (adica se poate machia si daca e de alt sex, sau nu se machiaza chiar daca e de sex feminin.)<br />
se deplaseaza cu un mijloc de transport - poate fi masina, taxi, bicicleta, autobuz etc.<br />
ca sa ajunga la adresa respectiva, de cele mai multe ori a consultat sms ul sau mail ul sau...adica a utilizat telefonul.<br />
<br />
v-as ruga ca din aceasta lista de actiuni pe care un actor profesionist o parcurge in cea mai simpla/relaxata dintre zilele in care are un casting, sa alegeti o singura activitate care nu presupune bani; intr-un fel sau altul.<br />
nu veti gasi.<br />
exact.<br />
de aceea, un actor profesionist nu trebuie chemat la o proba in urma careia va obtine un job care nu va fi remunerat.<br />
adica platit cu bani.<br />
este foarte simplu.
<br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-64067703462856239032014-09-05T18:41:00.000+03:002014-09-05T19:18:22.316+03:00despre actori<div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />cafea, tigara, supradyn, text, apa, costum, sandvis, cafea, suc de portocale, apa, calciu, lumina, tigara,"baton", tigara, text, apa, aer conditionat, cafea? nu gata, nu mai pot cafea...<br />
din asta sunt facute zilele.<br />
cu aceiasi oameni, care iti par acum chiar mai apropiati decat familia ta, pentru ca stai cu ei mai multe ore pe zi decat cu copilul, sau sotia, sau cainele...<br />
pentru ca traiesti cu ei o alta viata, care e numai a voastra.<br />
care ramane apoi suspendata.
<br />
<br />
agenda, apa, tigara, telefon, program, tableta, google images, tigara, apa, cola cu gheata si lamaie, femeia de serviciu, tigara, bere, telefon, sms, cola cu gheata si lamaie, tigara, hai sa mergem jos...<br />
si incep zile noi, cu alti oameni, care peste 3 saptamani iti vor fi mai apropiati decat familia ta, pentru ca vei petrece cu ei mai multe ore decat cu iubitul, prietenii...<br />
si traiesti cu ei o alta viata care va ramane si ea suspendata.
<br />
<br />
cadru, cafea, retus, mai ai mult la rodica?, rulota, text, cafea, repetitie, costum, masina, rulota, cafea, sandvis, tigara, retus, text, rulota...<br />
cele mai tehnice cuvinte iti constituie zilele; privesti in ochi mai mult decat propriul iubit, oameni care nu au, poate, nici un sentiment pentru tine, dar care pentru o luna de zile iti sunt mai apropiati decat...si cu care traiesti...suspendata, da.<br />
<br />
lumile, vietile astea nu se intrepatrund unele cu altele decat prin cuvinte tehnice, sau prin cate un om.<br />
ele trec inauntrul tau unele pe langa altele si ai face bine sa nu le incurci.<br />
tii la fiecare in parte, esti in fiecare in parte, fiecare din ele te constituie.<br />
sunt scurte si fiecare ia ceva din tine.<br />
dar sunt intense si fiecare iti da ceva.<br />
fara ele viata ta e mai putina.<br />
<br />
asa ca, vezi, e posibil sa nu fie doar un sablon cand auzi ca s-a facut actor pentru ca voia sa traiasca mai multe vieti.<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-75549379419046715852014-09-03T13:30:00.000+03:002014-09-08T19:27:51.314+03:00tipat<b><i></i></b><div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />
<br />tipetele nu incepusera brusc, doar ea le auzise dintr-odata.<br />
ceilalti ii spusesera :"tipa! tiipaaa!", dar pentru ca ea nu auzea...<br />
si deodata, ele se conturara puternic in urechea ei.<br />
se uita in jur; deci asta auzeau ei.<br />
<br />
buimaca, se aseza.<br />
nu era nimic de facut. nimic de reparat.<br />
pur si simplu, trebuie sa te indepartezi usor, pe nesimtite.<br />
daca inchizi urechea putin cate putin, nu vei mai auzi.<br />
iti spui continuu ca tipetele nu au nimic de-a face cu tine, ca nu e nimic personal.<br />
si vor disparea.<br />
<br />
oare la un moment dat, incepem toti sa tipam?<br />
ne va avertiza cineva? vrem sa fim avertizati?<br />
<br />
vorbesc tare. poate voi sari peste tipat.<br />
tipatul e meschin, marunt.<br />
nu e urlet.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>
rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-17492013633521661462014-05-30T12:18:00.000+03:002014-12-18T00:53:04.221+02:00asteptarea<div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />
<br />in fiecare dimineata e in acelasi loc.<br />
de 4 luni de zile, il vad in fiecare dimineata a saptamanii.<br />
sta cu mainile incrucisate, calm.<br />
copii si parinti trec pe langa el si el asteapta netulburat.<br />
tot felul de scenarii am schitat in mintea mea in aceste 4 luni trecand pe langa el.<br />
intai l-am zarit, apoi l-am sesizat, am inceput sa il observ si recunosc, in cele din urma, l-am pandit.<br />
aproape de ora 8 asteptarea devine febrila si incepe sa scruteze fiecare masina.<br />
foarte aproape de ora 8 - prea aproape, uneori putin trecut chiar! - dintr-o masina coboara o fetita de 10 ani, cred.<br />
el o insoteste pana la poarta scolii - sunt 10, 12 pasi pana acolo- ii saruta manuta, totul aproape fara vorbe, asteapta sa intre in scoala si pleaca fericit.<br />
luni dimineata va fi acolo din nou.<br />
<br /><br />
<br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5004263912684087536.post-24271804100242572222014-04-15T10:23:00.000+03:002014-04-15T10:23:09.520+03:00puterea de la ghiseu<div id="fb-root">
</div>
<script id="facebook-jssdk" src="//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><script>(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script><br />
<br />
am primit viza de America "din prima", cum se spune; pe 10 ani.<br />
prima oara cand am fost in China, am mers in turneu cu teatrul, deci s-a rezolvat usor.<br />
zilele astea plecam la un festival de film la Beijing, deci ne trebuie viza de China.<br />
dupa ce am stat ieri aproape o ora in fata ambasadei, pentru a fi evitata aglomeratia din interior - ei bine, da! am mai stat minim jumatate de ora inauntru. aveam toate hartiile completate.<br />
domnisoara de la ghiseu, romanca.<br />
ii prezint exact aceleasi hartii pe care le-au prezentat si colegii mei; pe invitatia de la festival e precizat tot ce e necesar; si desi colegii mei obtin viza, de la mine cere o hartie separata cu rezervarea de la hotel.<br />
scriem in China, ne trimit rezervarea, azi merg din nou.<br />
ajung la ghiseu, domnisoara se ridica si spune: "mai asteptati putin". si pleaca.<br />
se intoarce, imi ia hartiile si ma intreaba: " care a fost problema ieri?"<br />
ii explic, ma intreaba iar de ce merg, desi are hartiile in fata, cate zile stau, desi are hartiile in fata, si ma intreaba daca imi ajung 7 zile de viza, desi colegilor le-a dat 10 zile!!!<br />
da, imi ajung.<br />
nici macar nu am avut timp sa ii devin antipatica.<br />
dar ea era la ghiseu.
<br />
<br />
<br />
<div class="fb-like" data-href="http://www.rodicalazar.com" data-send="false" data-show-faces="true" data-width="450">
</div>rodica lazarhttp://www.blogger.com/profile/14596479782701018911noreply@blogger.com0