miercuri, 5 august 2020

Seful de luni

  •  Seful trase aer in piept si cobori din masina. Isi indrepta spatele si privi in jur. Era cald, senin, doar o zi de luni. In spatele usii de sticla simtea cu coada ochiului cum se repliau paznicii, asa ca generos, le dadu timp. Verifica daca oprisera loc de parcare pentru secretara lui- asa, doar de amuzament; bineinteles ca oprisera. Intra in institutie cu figura concentrata, preocupata, usor trista pentru ca lucrurile erau grave si grele si el stia ca  asta trebuie sa se vada si  pe chipul lui. Salutul era schitat vag, obosit de griji, condescendent. Cu ochii mijiti vedea doar cum umbrele zambeau si se lipeau de pereti. Era mic de statura - ca orice sef mare, isi zambi in gand, mandru de autoironia lui. O lua pe scari pana la etajul unu- unde-si avea biroul; n-avea sens sa puna lift. Mersul pe scari era activitate sportiva- haha, cat umor am in dimineata asta, sunt ceva... isi spuse iar si intra in birou. Dupa ce inchise ochii si lasa capul pe spate, striga la secretara sa ii aduca ceasca de cafea. Isi scoase telefonul, respira adanc si intra pe grupurile de whats up ale companiei. Le trecu iar cu vederea, da, da... si se opri la mesajele din ajun. Il reciti pe al lui si isi zambi. Era atat de bun! Nu-l scrisese el personal, dar era sigur ca il reprezenta si oricum nu-si dadea nimeni seama de asta; ar fi putut sa jure. Nimeni! Intra in lista cu participantii la conversatie si cauta atent, puse doua intrebari secretarei prin usa intredeschisa, apoi reusi. Elimina de pe lista de pe whats up pe cei patru pe care ii concediase ieri.  El era admin ul grupului, cine altcineva sa o faca? Nu mai erau angajatii companiei, cine stie ce informatii....removed. Gata. 
  • Ridica ochii din telefon si dadu sa strige dupa cafea, dar era in fata lui, pe birou. Fusese atat de concentrat, ca n-o simtise pe secretara. Isi privi  iar telefonul si zambi obosit. E greu, da, isi spuse si privi in jur, apasat de propria importanta. E greu. Si era abia luni.