pana ieri, doar cativa prieteni stiau de blogul meu.
ieri, mi-am luat inima in dinti si am anuntat pe facebook, profitand desigur, de ceva share uiri prietenoase.
m-am simtit incurajata; vizualizarile au atins cifre pe care imi imaginam ca le voi face intr-o luna, in cel mai optimist dintre cazuri.
si oamenii au reactionat...fiecare dupa cum a simtit.
reactiile in sine, sunt pentru mine o realizare.
considerand probabil ca va fi un jurnal, cineva a comentat ca e mai bine sa te uiti la un film, piesa de teatru fara sa stii prea multe despre cel care joaca.
sunt de acord. nu trebuie confundat personajul cu persoana care il joaca; si nici invers.
in ultimii ani stim atat de multe despre actori, cantareti , oameni de televiziune etc, incat devine dificil sa separam lucrurile; stim atat de multe despre intimitatea si viata lor, despre ce le place, ce ii sperie, ce iubesc, urasc etc, incat e firesc sa te intrebi daca te mai pot convinge prin ceea ce au ei de facut.
si totusi, cred ca un actor bun, te va face sa crezi ce iti povesteste in piesa sau in filmul pe care il vezi acum.
viata unui artist nu trebuie sa fie doar despre ce afli din interviuri, bloguri, documentare etc, ci despre ceea ce te-a facut el sa simti/crezi.
cum celebritatea mea nu e nicidecum amenintata de intimitatea pe care o poate oferi existenta acestui blog :), cum intentia nu e nicidecum sa povestesc cancan uri din culisele actorimii romane si cum cred ca misterul sporeste prin dezvaluiri bine cantarite, sper ca existenta acestui blog imi va face doar bine; si indraznesc sa sper, nu doar mie.
oricum ar fi, ii multumesc persoanei care a facut comentariul...asa s-a nascut post ul asta.
mi-ar placea sa ma urmareasca si atunci cand "trec peste", sa imi dea semn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu