acum cateva zile, am ajuns cu o ora mai devreme la o repetitie si am stat o vreme in parcul Gradina Icoanei.
pe o banca mai departe, sta un domn, foarte trist, care fumeaza si priveste in jos.
pe banca de vis-a-vis, e un grup de tineri; foarte tineri; maximum 14 ani; beau energizante. una din fete, se desprinde de grup, se indreapta spre domn si ii cere o tigara; acesta ii intinde fara sa o priveasca prea mult; cred ca habar nu are cui i-a intins tigara; ea se intoarce la grup, triumfatoare, rasplatita cu exclamatiile aferente.
grupul se indreapta spre mine; ma gandesc ca-mi vor cere si mie, si ma intreb rapid daca le voi da sau nu.
trec de mine si nu imi cer si eu rasuflu usurata.
realizez ca sunt impartita intre dorinta mea de a ramane un om fara prejudecati, care isi aminteste ca exista varsta incercarilor, a teribilismului etc si neplacerea pe care o simt fata de atitudinea fetei si gandul ca poate, nu mi-ar placea ca fiica mea sa ceara tigari prin parcuri la 13 ani si sa si primeasca...
cum sa faci?
trebuia sa te apropii de domnul trist si sa ii spui o vorba buna
RăspundețiȘtergere