Timp

Oamenii se pierdeau...alergau ca disperatii, consumau si aruncau in nestire.
Oamenii nu mai aveau timp sa vorbeasca unii cu altii.
Oamenii nu mai aveau timp sa stea cu familia, sa gateasca, sa se uite unii la altii, sa se plictiseasca si impiedice unii de altii- cum se intampla candva intr-o familie.
Oamenii se impingeau unii in altii, isi intrau unii in respiratia si vorbele celorlalti.
Oamenii nu se mai vedeau unii pe altii, nu mai aveau timp sau interes sa desluseasca trasaturi, ticuri, sa asculte voci sau inflexiuni.
Erau ingramaditi si totusi singuri, ingramaditi si atat de departe unii de altii.
Oamenii murdareau si otraveau totul in jur cu nepasare.
Oamenii nu mai traiau cu oamenii.


Si-atunci, zeii au pus pauza.
Poate dupa spaima si suferinta va urma intelegere.
Intr-un fel crud, dar daca de fapt primim timp?