cineva spune o vorba, o gluma, arunca un cuvant si totul se strica.
intreaga armonie care exista, in realitate sau doar in mintea ta, se desface.
poate pentru un timp, poate pentru totdeauna.
avem tendinta de a uita ca lucrurile nu sunt asa cum ni le inchipuim / vedem, decat pentru noi.
si cand suntem confruntati cu realitatea pe care o vede cel/ cei de langa noi, de cele mai multe ori ne clatinam; uneori serios.
puterea unui sentiment nu garanteaza reciprocitate...stim asta. si atunci de ce ne uimeste si suprinde cand nu ni se intoarce? sau cand nu ni se intoarce la fel? sau cand...dispare?
ce ne determina sa fim atat de convinsi ca...e asa cum credem/ stim/simtim noi?
daca am fi mai preocupati de "e relativ", daca am intelege si am asuma aceasta sintagma modului nostru de a gandi viata...ar fi mai usor. daca am reusi sa o continem, cumva.
crezi ca esti intr-un loc si intr-o zi un om spune o vorba, face o gluma si realizezi ca ai fost (poate) in eroare in tot acest timp.
stiu ca nu are nici un sens sa te intrebi ce a fost.
mergi mai departe. mai sunt atatea dezechilibrari, pe drum!!!
e pacat sa nu fii surprins din nou. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu